Proiectul pensiilor private: O nouă regulă, aceeași poveste
Într-o mișcare care ar putea părea că vine dintr-un manual de glume proaste, președintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), Alexandru Petrescu, ne anunță că retragerea banilor din pensiile private va fi limitată la doar 25% din total, restul urmând să fie plătit în tranșe lunare. O idee genială, nu-i așa? Să ne asigurăm că românii nu au acces la banii lor, pe care i-au strâns cu trudă, pentru a-i proteja de ei înșiși.
Legislația: O glumă proastă din 2008
Petrescu ne explică cu o nonșalanță demnă de invidiat că actuala legislație, gândită în 2008, nu mai corespunde realităților de astăzi. Asta după ce a fost lăsată să zacă timp de 17 ani fără vreo actualizare. Bravo! Oare câți români vor trebui să sufere din cauza ineficienței legislative? Răspunsul este simplu: sute de mii, care vor ieși la pensie în 2030. Dar cine se îngrijorează cu adevărat?
Un sistem care nu se schimbă
Petrescu continuă să ne încânte cu argumente despre „acumulare” și „dezinvestiție”, ca și cum românii nu ar fi capabili să înțeleagă că au muncit din greu pentru acești bani. În loc să le ofere libertatea de a-și gestiona economiile, autoritățile decid că este mai bine să le impună reguli stricte, în numele unei „stabilități” pe care nimeni nu o vede. Ce ironie!
Standarde europene sau standarde de subzistență?
Se pare că limita de 25% se aliniază cu standardele europene. Dar oare ne interesează cu adevărat ce fac alte țări? România are propriile sale nevoi și realități. De ce să ne comparăm cu Croația sau Bulgaria când avem propriile noastre probleme de gestionare a fondurilor de pensii? Este timpul să ne asumăm responsabilitatea și să nu ne mai ascundem în spatele unor statistici care nu ne reprezintă.
Un sistem care își protejează propriii abuzatori
În loc să se concentreze pe protejarea cetățenilor, autoritățile aleg să amâne adoptarea unei legislații clare și eficiente. Cei care ar trebui să ne apere devin complici la perpetuarea unei situații absurde. Este un cerc vicios în care românii sunt privați de drepturile lor fundamentale, iar instituțiile se fac că nu văd. Oare câți dintre acești funcționari publici își vor asuma vreodată responsabilitatea pentru deciziile lor?
Concluzie: O societate în care drepturile sunt doar vorbe goale
În final, proiectul pensiilor private nu este decât o altă dovadă a ineficienței și nepăsării sistemului. Românii merită mai mult decât promisiuni goale și reglementări care îi țin prizonieri în propriile economii. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară schimbări reale, nu doar cosmetizări legislative care nu fac decât să perpetueze abuzul.
Sursa: Mediafax




