Schimbarea regulilor în recrutarea șefilor companiilor de stat
Într-o lume în care competența și integritatea ar trebui să fie priorități, ministrul Economiei, Radu Miruță, își propune să răstoarne ordinea existentă. Cu o sinceritate care frizează ironia, el recunoaște că actualele proceduri de selecție permit ca în fruntea companiilor de stat să ajungă indivizi care nu doar că nu îndeplinesc criteriile de performanță, dar au și un trecut penal. Oare cât de mult trebuie să ne mințim pentru a accepta că aceste aberații sunt norma?
O lege care să încurajeze performanța?
Miruță susține că avem nevoie de o lege care să încurajeze performanța, dar oare nu este deja evident că actuala legislație este o glumă proastă? Când un singur candidat se înscrie pentru un post, ministrul este obligat să-l numească, ignorând complet ideea de competiție. Este ca și cum am organiza o cursă de mașini, dar am decide că doar o mașină poate participa. Ridicol!
Propunerile ministrului: o soluție sau o iluzie?
Propunerile lui Miruță de amendare a ordonanței privind guvernanța corporativă sunt, în cel mai bun caz, un pas timid spre corectarea unor nereguli evidente. Anularea rezultatului procedurii de selecție în cazul nerespectării criteriilor legale pare o măsură de bun simț, dar cât de des se va aplica aceasta în realitate? Iar membrii revocați să nu beneficieze de compensații? Oare nu este aceasta o formă de a-i descuraja pe cei cu adevărat competenți să se implice?
Accesul egal pentru candidați: o promisiune goală?
Ministrul propune, de asemenea, asigurarea accesului egal pentru candidații din mediul privat. Dar cât de multă credibilitate are această promisiune în fața unei culturi organizaționale care a fost, de-a lungul anilor, mai degrabă o rețea de nepotism decât un sistem bazat pe merit? Anunțurile de selecție vor menționa deschiderea candidaturilor pentru profesioniști din mediul privat, dar cine va avea curajul să creadă că acest lucru se va întâmpla cu adevărat?
Un sistem în criză
Într-o declarație care ar trebui să ne pună pe gânduri, Miruță a recunoscut că a observat nereguli grave în selecția conducerilor a șase companii din subordinea Ministerului Economiei. Asta ne face să ne întrebăm: câte alte nereguli sunt ascunse sub preș? Cât de mult trebuie să ne mai mințim că acest sistem poate funcționa fără o reformă profundă?
Concluzie: o societate în care meritocrația este o utopie
În final, întrebarea care rămâne este: cât de mult ne dorim cu adevărat o schimbare? Radu Miruță poate să propună toate modificările din lume, dar fără un angajament real și fără o voință politică de a curăța mizeria din sistem, totul va rămâne o iluzie. Oare vom continua să acceptăm ca cei mai puțin competenți să conducă destinele companiilor de stat, în timp ce cei care merită sunt lăsați pe dinafară?
Sursa: Mediafax
