CCR: OUG 109, o lege a paradoxurilor
Într-o mișcare care ar putea părea desprinsă dintr-un roman absurd, Curtea Constituțională a României a declarat constituțională Legea care aprobă modificările aduse celebrei Ordonanțe de Urgență nr. 109/2011. Aceasta, care promite să schimbe radical indemnizațiile și structura consiliilor de administrație ale întreprinderilor publice, a fost adoptată cu o viteză care ar face invidioși chiar și cei mai rapizi politicieni.
Opoziția, un strigăt în pustiu
Obiecțiile de neconstituționalitate trimise de 28 de senatori și 51 de deputați din diverse partide, inclusiv AUR și POT, au fost respinse cu o nonșalanță care ar face orice critic să se întrebe dacă cineva chiar ascultă. De parcă ar fi vorba despre o simplă formalitate, CCR a decis că totul este în regulă, lăsând în urmă un val de întrebări și neliniști.
Argumentele CCR: o ironie a transparenței
Curtea a justificat decizia sa printr-o serie de argumente care, la o privire mai atentă, par să fie mai mult o glumă proastă decât o analiză serioasă. Urgența și necesitatea adoptării legii au fost invocate ca fiind esențiale pentru evitarea „consecințelor negative” asupra economiei naționale. Oare ce consecințe? Poate că tăierile de salarii și restructurările sunt doar o modalitate de a „optimiza” cheltuielile publice, în timp ce cei de la vârf își păstrează privilegiile intacte.
Reducerea indemnizațiilor: o măsură populistă?
Noua OUG 109 preconizează o reducere a indemnizațiilor pentru șefii întreprinderilor publice, dar întrebarea rămâne: cine va fi cu adevărat afectat de aceste măsuri? Într-o lume în care cei care decid sunt adesea cei care beneficiază cel mai mult de pe urma sistemului, este greu de crezut că aceste tăieri vor avea un impact real asupra celor care se află în poziții de putere.
Un sistem care se auto-perpetuează
Cu un număr redus de membri în consiliile de administrație, se pare că Guvernul vrea să facă ordine, dar în realitate, totul pare a fi o manevră de cosmetizare. Cei care rămân în funcții vor fi, cel mai probabil, aceiași oameni care au fost acolo și înainte, doar că acum vor avea mai puțini colegi de „afaceri”.
Un nou standard de selecție: cine va decide?
Propunerile de a angaja experți independenți pentru recrutarea administratorilor sunt, de asemenea, discutabile. Într-o lume în care „experții” sunt adesea cei care au legături strânse cu puterea, întrebarea este: cine va decide cu adevărat cine merită să conducă? Oare nu ne îndreptăm spre o perpetuare a aceluiași sistem corupt, doar că acum sub o altă formă?
Indemnizațiile: o glumă proastă?
Remunerațiile propuse, care nu pot depăși de două ori media câștigului salarial mediu, par a fi o încercare de a da bine în fața opiniei publice. Dar, în realitate, cine va verifica dacă aceste limite sunt respectate? Într-o țară în care transparența este adesea doar un cuvânt gol, este greu de crezut că aceste măsuri vor avea un impact semnificativ.
Concluzia: un sistem care nu se schimbă
În final, decizia CCR de a valida această lege nu este decât o altă dovadă a unui sistem care se auto-perpetuează, în care cei care ar trebui să fie trași la răspundere continuă să se protejeze unii pe alții. Într-o lume în care tăierile de salarii sunt prezentate ca o soluție salvatoare, adevărul este că cei de la putere își păstrează privilegiile, lăsând cetățenii să se întrebe când va veni cu adevărat schimbarea.
Sursa: Mediafax
