Usturoiul chinezesc cucerește Europa
Piața europeană de legume și fructe se află într-o transformare radicală, iar usturoiul chinezesc joacă un rol central în această schimbare. Conform statisticilor, 70% din importurile de usturoi în Europa provin din China, ceea ce ridică semne de întrebare asupra viitorului agriculturii locale. În ultimii zece ani, cantitatea de usturoi importată a crescut exponențial, ajungând la aproape 90.000 de tone în 2024. Această expansiune a fost posibilă datorită costurilor minime de producție din China, care domină piața europeană.
Spania, care se mândrește cu o producție anuală de 315.000 de tone, se confruntă cu dificultăți în a concura cu prețurile extrem de scăzute din Asia și Africa. De asemenea, China deține cea mai mare suprafață de sere din lume, cu 1,3 milioane de hectare, ceea ce este de patru ori mai mult decât totalul suprafeței de sere din toate țările Uniunii Europene.
Căpșunile egiptene invadează piața
Pe lângă usturoi, căpșunile egiptene au început să câștige teren pe piața europeană, având o producție care s-a dublat în ultimul deceniu. Această creștere a creat o presiune enormă asupra fermierilor europeni, în special din Spania, Polonia și Țările de Jos, care rămân principalii producători din Uniunea Europeană, dar a căror producție a scăzut cu peste 10%. China conduce în continuare producția mondială de căpșuni, însă Egiptul și Turcia înregistrează o expansiune rapidă, având un avantaj competitiv semnificativ.
Importurile de prune s-au dublat
În ceea ce privește prunele, Spania este liderul pe piața internă a Uniunii Europene, urmată de Țările de Jos și Italia. Importurile totale de prune în UE au depășit 115.000 de tone, cu Africa de Sud, Chile și Turcia dominând această piață. Moldova, de asemenea, a reușit să își crească cota de piață, depășind acum 40% din importuri. În Ungaria, prunele sunt cultivate pe aproape 7.000 de hectare, generând o producție anuală de aproximativ 35.000 de tone.
Controalele minime la frontieră
Deși Uniunea Europeană dispune de un sistem strict de control alimentar, realitatea este că doar 1-2% din mărfurile importate sunt efectiv inspectate în porturi precum Rotterdam și Hamburg. Produsele provenite din țări terțe sunt verificate în principal pentru reziduuri de pesticide, fără a se lua în considerare procesul de producție. Acest dublu standard în aplicarea normelor fitosanitare creează o amenințare nu doar pentru competitivitatea fermierilor europeni, ci și pentru siguranța celor 450 de milioane de consumatori din Uniunea Europeană.
Costurile reduse de producție din afara Uniunii Europene oferă un avantaj competitiv semnificativ, chiar și cu transportul inclus, dar cantitatea nu garantează o calitate superioară a produselor. Această situație ar putea avea consecințe grave asupra agriculturii locale și asupra economiei europene în ansamblu.
