Dispută politică la Timișoara pe tema folosirii Revoluției din 1989 în scop electoral
Președintele Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, a declarat că niciun politician, mai ales timișorean, nu ar trebui să folosească Revoluția din decembrie 1989 în scop electoral și l-a acuzat pe Dominic Fritz că își leagă lupta politică de Revoluție. Reacția a venit după evenimentul USR „Revoluția continuă”, organizat duminică, 27 septembrie, în contextul în care Dominic Fritz își pierde funcția de primar.
Fritz a declarat că nu consideră plecarea din primărie un rămas-bun și că își va continua activitatea politică. El a punctat că useriștii își doresc puterea „nu pentru funcții, pentru mașini cu girofar, pentru sinecuri și consilii de administrație, pentru rude, amante și prieteni care trebuie răsplătiți”, ci pentru ceea ce pot face în folosul comunității.
A doua zi, Simonis l-a acuzat pe Fritz că folosește Revoluția în scop electoral și că își compară propria situație politică cu momentul din Decembrie 1989. „Revoluție! Un cuvânt pe care niciun politician, mai ales timișorean, nu ar trebui să îl folosească în scop electoral”, a transmis Simonis.
Invocări anterioare ale Revoluției în mesaje politice
În 2021, în calitate de lider al grupului PSD din Camera Deputaților, Alfred Simonis îi cerea lui Dominic Fritz să renunțe la funcția de primar, amintind Revoluția. „Sunteți o generație de useriști care s-au vândut profesionist în campanie, dar care nu sunteți în stare să livrați. Niște eșuați! Dominic, pleacă, lasă pe altcineva, rămâi în orașul nostru dacă vrei, dar pleacă, lasă-ne în durerea noastră! Cu timișorenii nu te poți juca, am arătat asta la Revoluție! Dar tu n-ai de unde să știi asta”, scria pe Facebook Alfred Simonis.
În 2024, la lansarea oficială a candidaturii PSD-PNL pentru Consiliul Județean Timiș, Simonis a comparat investițiile din Timișoara cu metroul de la Cluj. „Nu putem să ne bucurăm că Timișoara este suferindă, iar Timișul se prăbușește în toate statisticile, nu putem să ne bucurăm că Timișoara noastră dragă, capitala Banatului, stagnează. Nu putem să ne bucurăm că în timp ce la Cluj se construiește metroul de 2 miliarde de euro, la Timișoara se construiește traseul Revoluției. Știu, este o investiție extrem de importantă din punct de vedere emoțional, simbolic, dar costă 1 milion de euro”, spunea Simonis. El preciza că proiectul are o importanță „emoțională” și „simbolică”, dar îl folosea în comparația dintre investițiile celor două orașe și pentru a critica modul în care fuseseră atrase fonduri europene prin PNRR de către administrația Fritz.
Revoluția, argument în mesaje electorale succesive
Pe 4 decembrie 2024, înaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, Simonis anunța că o va vota pe Elena Lasconi. Mesajul său începea cu o referire la Revoluție. „Suntem la Timișoara, orașul Revoluției române, orașul în care s-a murit pentru libertate și pentru dreptul de a vota adevărate simboluri ale democrației”, spunea acesta, continuând că „prezența la urne este un semn de respect față de cei care în Decembrie 1989 au murit pentru ca noi să avem dreptul de a alege așa cum ne dorim”.
În mai 2025, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale după reluarea acestora, Simonis își anunța susținerea pentru Nicușor Dan. „Ne aflăm într-unul dintre cele mai grele momente de după Revoluția din 1989. Poate cel mai greu”, spunea președintele CJ Timiș. Și de această dată, referința la Revoluție era folosită pentru a descrie miza alegerii.
În decembrie 2025, la 36 de ani de la Revoluție, Simonis a vorbit în cadrul unei ședințe extraordinare comemorative a CJT despre memoria victimelor și despre responsabilitatea de a păstra vie amintirea evenimentelor din 1989. În aceeași intervenție, el a făcut o legătură directă între Revoluție și propria funcție: „Sunt unul dintre cei care este extrem de conștient că pot ocupa această poziție astăzi, de președinte al județului Timiș, datorită curajului dumneavoastră”.
Controverse privind consistența discursului
Alfred Simonis a transmis că nimeni „nu a îndrăznit, în 36 de ani de democrație, să confiște idealurile din Decembrie ’89 pentru un interes personal” și că „Revoluția este a Timișoarei, nu a lui Dominic Fritz”.
Problema care rămâne din această succesiune de declarații nu este dacă Revoluția poate fi invocată sau nu de politicieni. Memoria Revoluției face parte din istoria Timișoarei și a României și este firesc să apară în discursul public. Întrebarea este unde începe folosirea electorală a Revoluției. Declarațiile, puse una lângă alta, arată o schimbare în felul în care Simonis definește folosirea politică a Revoluției.
