Uniper: Simbolul dependenței energetice și al salvării pe bani publici
Uniper, cândva cel mai mare cumpărător de gaze din Rusia al Uniunii Europene, a devenit un exemplu perfect al dependenței toxice de Moscova. În pragul colapsului în 2022, compania germană a fost naționalizată de guvernul federal, într-o operațiune care a costat contribuabilii germani 13,5 miliarde de euro. Oare cât de „strategică” a fost această mișcare sau, mai bine zis, cât de mult a fost ea o consecință a deciziilor politice și economice greșite?
Înainte de invazia Ucrainei, Germania importa mai mult de jumătate din gazul său din Rusia. Această dependență a fost alimentată de ani de zile de politici miopice și de o încredere oarbă în Kremlin. Decizia lui Vladimir Putin de a întrerupe livrările de gaze în 2022 a fost suficientă pentru a dezvălui fragilitatea sistemului energetic german. Și cine a plătit prețul? Evident, cetățenii, care au fost nevoiți să finanțeze salvarea unei companii care a devenit simbolul unui eșec strategic monumental.
Naționalizare sau salvare de fațadă?
Guvernul german a devenit principalul acționar al Uniper, deținând 99% din companie. Această „salvare” a fost justificată prin necesitatea de a asigura stabilitatea energetică a țării. Dar cât de stabilă este o economie care depinde de injecții financiare masive pentru a-și menține companiile pe linia de plutire? În timp ce Uniper raporta câștiguri „excepționale” de 6,4 miliarde de euro în 2023, rămâne întrebarea: cine beneficiază cu adevărat de aceste profituri?
Mai mult, compania a început să ramburseze ajutorul guvernamental, dar procesul este lent și fragmentat. În septembrie 2023, Uniper a transferat doar 530 de milioane de euro către stat, o sumă infimă în comparație cu cele 13,5 miliarde de euro injectate inițial. Este aceasta o strategie de redresare sau doar o altă formă de tergiversare?
Gazele din Marea Neagră: Prețul intrării în Schengen?
Uniper a semnat un acord cu OMV Petrom pentru a achiziționa gaze din Marea Neagră, începând din 2027. Acest contract a fost prezentat ca o soluție pentru diversificarea surselor de energie ale Europei. Dar, conform unor surse, intrarea României în Schengen a fost condiționată de semnarea acestui acord. Dacă această informație este adevărată, atunci nu vorbim doar despre un parteneriat economic, ci despre un troc geopolitic în care resursele României sunt folosite ca monedă de schimb.
În timp ce oficialii germani și austrieci își freacă mâinile de bucurie, rămâne de văzut cât de mult vor beneficia românii de pe urma acestui acord. Sau, mai bine spus, dacă vor beneficia deloc. Într-o țară în care resursele naturale sunt adesea exploatate în interesul altora, acest acord ridică mai multe semne de întrebare decât oferă răspunsuri.
Uniper: Lecții neînvățate și viitor incert
Uniper a devenit un exemplu de manual al modului în care deciziile politice și economice greșite pot avea consecințe dezastruoase. În loc să învețe din greșelile trecutului, Europa pare să repete aceleași tipare, de data aceasta sub pretextul diversificării energetice. Iar prețul acestor decizii este plătit, ca întotdeauna, de cetățeni.
În timp ce Uniper se pregătește pentru o posibilă privatizare, rămâne întrebarea: cine va profita de pe urma acestei tranzacții? Și, mai important, cine va răspunde pentru eșecurile care au dus la această situație? Într-o lume în care responsabilitatea pare să fie un concept uitat, răspunsurile sunt, din păcate, previzibile.
Sursa: Mediafax
