Statul român și eterna poveste a „controlului strategic”
Statul român își flutură din nou ambițiile de a deveni acționar majoritar în grupul Electrica, o companie care, deși listată la bursă cu mari speranțe în 2014, pare să fi ratat transformarea într-un jucător regional. Cu o ordonanță de urgență proaspăt scoasă din sertar, guvernul își justifică intențiile prin nevoia de a preveni „preluările ostile” și „decapitalizarea” companiilor strategice. Dar oare cine a fost responsabil pentru decapitalizarea inițială? Cine a permis vânzarea pachetului majoritar în 2014? Întrebări fără răspuns, evident.
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, ne asigură că statul va analiza „foarte atent” opțiunile de pe piață, fără a crea „speculații”. Totuși, speculațiile sunt inevitabile când o companie evaluată la 4,6 miliarde de lei, cu o creștere de 14% a acțiunilor în ultimele 12 luni, devine subiect de discuție politică. În timp ce BERD deține o participație modestă de 2%, statul visează la control total, de parcă acest lucru ar rezolva problemele structurale ale sectorului energetic.
Electrica: între promisiuni și realitate
Electrica, un colos al furnizării și distribuției de energie, a înregistrat un profit net de 302,4 milioane de lei în primele nouă luni din 2024, în scădere cu 38,3% față de aceeași perioadă din 2023. Scăderea este atribuită în principal segmentului de furnizare, care a generat un efect negativ de 438,3 milioane de lei. Într-o notă ironică, segmentul de distribuție a reușit să compenseze parțial pierderile, dar nu suficient pentru a salva imaginea companiei.
EBITDA a scăzut cu 10,5%, iar veniturile operaționale au înregistrat o diminuare de 10,2%, ajungând la 6,43 miliarde de lei. Într-un context economic fragil, aceste cifre ridică întrebări serioase despre viabilitatea planurilor statului de a recăpăta controlul. Este această mișcare o strategie economică sau doar o altă manevră politică?
Un trecut care bântuie prezentul
În 2014, statul român a vândut peste 50% din acțiunile Electrica pentru 440 de milioane de euro, o sumă care ar fi trebuit să transforme compania într-un lider regional. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, Electrica a devenit un exemplu clasic de promisiuni neîmplinite și gestionare defectuoasă. Acum, statul vrea să revină la cârma companiei, dar fără a-și asuma responsabilitatea pentru eșecurile din trecut.
Într-un peisaj energetic dominat de incertitudini și competiție acerbă, întrebarea rămâne: poate statul să gestioneze mai bine Electrica decât a făcut-o în trecut? Sau asistăm doar la o altă încercare de a masca lipsa de viziune strategică cu măsuri populiste?
Concluzii implicite
Statul român pare să fie prins într-un cerc vicios al deciziilor contradictorii și al ambițiilor nefondate. În timp ce guvernul vorbește despre securitatea energetică, cifrele și faptele spun o poveste diferită. Electrica este doar un exemplu dintr-o lungă listă de companii strategice care au fost neglijate, vândute și acum dorite înapoi, fără o strategie clară pentru viitor.
Sursa: Mediafax
