O privire critică asupra datoriei externe a României

Într-o lume economică tot mai complexă, datoria externă a României a crescut cu 15.264 milioane euro în primele șapte luni ale anului 2025, atingând un total alarmant de 220.157 milioane euro. Această cifră, furnizată de Banca Națională a României (BNR), ar trebui să ne pună pe gânduri, dar oare cine se îngrijorează cu adevărat?

Deficitul balanței de plăți: un semnal de alarmă ignorat

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de 17.226 milioane euro, o creștere semnificativă față de aceeași perioadă a anului anterior. Cu toate acestea, autoritățile par să ignore acest semnal de alarmă, continuând să se laude cu „progresele” economice. Balanța bunurilor, cu un deficit mai mare cu 1.942 milioane euro, este o dovadă clară a ineficienței economice, dar cine are timp să se preocupe de detalii când există atât de multe festivități de organizat?

Investițiile străine: un miraj temporar

Investițiile directe ale nerezidenților în România au crescut, dar nu ne lăsăm păcăliți. 4.269 milioane euro nu sunt suficienți pentru a acoperi deficitul imens. Participațiile la capital și creditele intragrup sunt doar o picătură într-un ocean de probleme economice. Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste investiții nu se traduc în beneficii reale pentru cetățeni?

Datoria externă: o povară tot mai grea

Datoria externă pe termen lung a ajuns la 171.099 milioane euro, reprezentând 77,7% din total. Aceasta este o statistică care ar trebui să ne îngrijoreze profund, dar în schimb, vedem doar o indiferență crasă din partea celor care ne conduc. Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a scăzut, dar oare acest lucru este un motiv de bucurie sau doar o mascare a unei probleme mai mari?

Corupția și complicitatea: un cerc vicios

În această atmosferă de neglijență, corupția își face de cap. Funcționarii publici, judecătorii și polițiștii, care ar trebui să protejeze cetățenii, devin complici în mușamalizarea abuzurilor. Când datoria externă crește, iar cetățenii sunt lăsați să se descurce singuri, întrebarea rămâne: cine răspunde pentru aceste eșecuri? Oare nu este timpul să ne trezim și să cerem responsabilitate?

Un viitor incert

Cu o datorie externă în continuă creștere și un deficit de balanță de plăți care se adâncește, viitorul economic al României pare sumbru. Este esențial ca societatea să conștientizeze gravitatea situației și să nu mai accepte pasivitatea autorităților. Într-o lume în care abuzurile sunt adesea ascunse sub preș, este timpul să ne ridicăm vocile și să cerem schimbări reale.

Concluzie

În fața acestor provocări, este vital să ne întrebăm: ce fel de societate dorim să construim? Oare vom continua să acceptăm indiferența și corupția, sau ne vom ridica pentru a cere dreptate și responsabilitate? Datoria externă nu este doar o statistică; este o povară care ne afectează pe toți.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/bnr-datoria-externa-totala-a-crescut-cu-15-264-milioane-euro-de-la-inceputul-anului-23609665

BNR: O Monedă de Argint pentru Oameni Mari

Într-o lume în care valorile sunt adesea măsurate în bani și putere, Banca Națională a României (BNR) decide să marcheze 125 de ani de la nașterea scriitoarei Henriette Yvonne Stahl cu o monedă din argint. O alegere care, deși onorează o figură culturală, ridică întrebări despre prioritățile instituțiilor noastre financiare.

Un Avers cu Multe Întrebări

Aversul monedei nu este doar o simplă reprezentare grafică; este o declarație. Titlurile operelor lui Stahl, inscripția „ROMANIA” și stema țării sunt acolo, dar unde este recunoașterea reală a valorii culturale? Anul de emisiune „2025” și valoarea nominală „10 LEI” par să fie mai mult o formalitate decât o adevărată apreciere a contribuției sale literare.

Reversul Monedei: O Privire Asupra Istoriei

Reversul monedei, cu portretul, numele și semnătura lui Stahl, alături de anii „1900” și „1984”, ne amintește de efemeritatea vieții și de cum istoria poate fi distorsionată de cei care o scriu. Este oare suficient să ne amintim de cei care au contribuit la cultura noastră doar printr-o monedă? Sau este doar o modalitate de a ne spăla conștiința colectivă?

Ambalajul: O Formă de Respect sau O Afacere?

Monedele din argint sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent, însoțite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate. Oare acest exces de formalitate nu face parte dintr-o strategie de marketing mai degrabă decât dintr-o adevărată apreciere a valorii culturale? Prețul de vânzare de 620,00 lei, exclusiv TVA, ridică și mai multe semne de întrebare. Este cultura o marfă de lux?

Puterea Circulatorie: O Iluzie?

Se spune că aceste monede au putere circulatorie pe teritoriul României. Dar cine va dori să folosească o monedă care reprezintă o astfel de contradicție între valorile culturale și cele comerciale? Este aceasta o modalitate de a transforma cultura într-un produs de consum, sau pur și simplu o încercare de a masca neajunsurile economice ale țării?

Un Context Economic Îngrijorător

Într-un moment în care aurul a depășit pentru prima dată pragul de 500 lei/gram, iar rezervele BNR ating valori record, ne întrebăm: este cu adevărat loc pentru o monedă din argint dedicată unei scriitoare, sau este doar o distragere a atenției de la problemele economice reale? Într-o societate în care inflația crește, iar datoriile externe cresc alarmant, BNR ar trebui să se concentreze pe soluții reale, nu pe simboluri.

Concluzie Provocatoare

În final, lansarea acestei monede din argint nu este doar o simplă acțiune comemorativă. Este un semnal despre cum valorile culturale sunt adesea eclipsate de interesele comerciale. Cât de mult ne pasă cu adevărat de moștenirea culturală, când aceasta este transformată într-un produs de consum? Rămâne de văzut dacă această monedă va avea un impact real sau va fi doar o altă relicvă într-o societate care uită să-și aprecieze adevăratele valori.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/bnr-moneda-de-argint-emisa-la-125-de-ani-de-la-nasterea-henriettei-yvonne-stahl-23609616

Rabla 2025: Un Exercițiu Birocratic Mascat

Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA) a tras un semnal de alarmă cu privire la programul Rabla 2025, denunțând modul în care dezbaterea publică a fost gestionată. În loc să fie un mecanism real de integrare a expertizei industriei în politica publică, s-a transformat într-un simplu exercițiu formal, fără nicio consecință practică. Deși au fost transmise numeroase observații și documente tehnice, propunerile de fond au fost ignorate cu desăvârșire.

Un Dialog Ignorat

APIA a avut chiar o întâlnire cu ministrul Mediului, unde au fost prezentate argumente detaliate și soluții concrete, inclusiv o majorare a ecotichetului pentru vehicule electrice. Cu toate acestea, ghidul final publicat a demonstrat că aceste sugestii au fost pur și simplu trecute cu vederea. Rămânerea neschimbată a documentului inițial este un semnal îngrijorător: vocea specialiștilor din domeniu nu contează în procesul decizional.

Un Buget Neconsumat

Ministerul a decis să păstreze ecotichetul pentru vehicule electrice la 18.500 lei, ceea ce, pe hârtie, ar putea permite finanțarea unui număr mai mare de mașini. Însă, realitatea este că cererea a fost slabă, iar bugetul a rămas neconsumat, stagnarea electromobilității fiind evidentă. APIA subliniază că menținerea aceluiași nivel de sprijin va conduce inevitabil la același rezultat: bani blocați în conturi.

Întrebări Legitime

Se pune întrebarea: se dorește un program de succes sau doar bifarea unui exercițiu birocratic? Industria auto a propus o majorare a ecotichetului la 27.500 lei pentru vehicule electrice și pe hidrogen, alocând 70% din buget pentru electrice și plug-in hibride. Chiar și în acest scenariu, APIA recunoaște că nu s-ar fi consumat integral bugetul, dar un sprijin mai puternic ar fi putut duce la o penetrare mai bună a pieței.

Predictibilitate și Încredere

Un alt aspect crucial este predictibilitatea programului pe termen mediu și lung. Doar printr-un calendar clar, consumatorii și companiile își pot planifica investițiile. Deși ministerul a recunoscut importanța acestui aspect, promisiunile de discuții viitoare nu se traduc în măsuri concrete, iar încrederea industriei în dialogul cu autoritățile este pe cale să fie grav afectată.

Un Program RABLA Eficient

APIA concluzionează că România are nevoie de un program RABLA care să fie un instrument real de transformare, nu o schemă care repetă greșelile trecutului. Este imperativ ca electromobilitatea să fie plasată în centrul politicilor de mediu și de transport ale țării, pentru a asigura un viitor sustenabil și inovator.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/rabla-2025-producatorii-si-importatorii-de-automobile-critica-programul-se-doreste-doar-bifarea-unui-exercitiu-birocratic-23609588

Realitatea amară a câștigului salarial în România

Într-o lume în care salariile ar trebui să reflecte munca depusă, iulie 2025 ne aduce o veste proastă: câștigul salarial mediu brut a scăzut cu 45 de lei față de luna precedentă. O scădere de 0,5% care, în contextul inflației galopante, devine o ironie amară pentru cei care se străduiesc să supraviețuiască. Câștigul mediu net, de 5517 lei, pare să fie o glumă proastă, având în vedere că, în realitate, puterea de cumpărare se evaporă rapid.

Un sistem care își bate joc de muncitori

Institutul Național de Statistică (INS) ne oferă aceste cifre, dar oare cine le ia în serios? Când cele mai mari câștiguri se înregistrează în extracția petrolului și gaze naturale, iar cele mai mici în hoteluri și restaurante, devine evident că economia românească este profund dezechilibrată. Cei care muncesc din greu pentru un salariu de mizerie sunt lăsați să se descurce, în timp ce elitele profită de pe urma resurselor naturale.

Fluctuații și promisiuni neonorate

Fluctuațiile câștigului salarial sunt adesea justificate prin acordarea de prime ocazionale, dar aceste „bonusuri” sunt doar o iluzie. În realitate, scăderile sunt cauzate de nerealizările de producție și de încasările mai mici, iar cei care suferă sunt, ca de obicei, muncitorii de rând. Când vine vorba de creșteri, acestea sunt minuscule și nu reflectă realitatea economică a țării.

Corupția și complicitatea autorităților

În timp ce cetățenii se luptă cu scăderile salariale, autoritățile par să fie complet nepăsătoare. Judecători, procurori și funcționari publici care ar trebui să protejeze drepturile muncitorilor sunt, de fapt, complici la perpetuarea acestei situații. Corupția este omniprezentă, iar cei care ar trebui să ne apere sunt adesea cei care ne trădează.

Impactul devastator asupra societății

Aceste scăderi salariale nu sunt doar cifre pe o pagină; ele au un impact devastator asupra vieților oamenilor. Muncitorii care se chinuie să își plătească facturile și să își întrețină familiile sunt lăsați să se descurce în fața unui sistem care îi ignoră. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară responsabilitate de la cei care ne conduc.

O luptă continuă pentru dreptate

În fața acestor realități dure, este esențial să ne întrebăm: unde este justiția? De ce cei care abuzează de putere rămân nepedepsiți, în timp ce muncitorii cinstiți sunt lăsați să sufere? E timpul să ne unim vocile și să cerem schimbarea, pentru că viitorul nostru depinde de acțiunile pe care le întreprindem astăzi.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/ins-castigul-salarial-mediu-brut-pe-economie-a-fost-in-iulie-mai-mic-cu-45-de-lei-decat-in-iunie-23609574

Investițiile nete în scădere: O realitate îngrijorătoare

Într-o lume în care economia ar trebui să fie motorul progresului, Institutul Național de Statistică (INS) ne aduce vești deloc încurajatoare. Investițiile nete realizate în economia națională au scăzut cu 0,5% în trimestrul I din acest an, ajungând la 46.803,4 milioane lei. O scădere care, deși poate părea modestă, reflectă o tendință alarmantă în contextul unei economii care se zbate să își găsească echilibrul.

O analiză superficială sau o realitate cruntă?

La o primă vedere, analiza pe semestre ar putea părea mai optimistă, cu o creștere de 1,0% în semestrul I 2025 comparativ cu același semestru din 2024. Dar să ne întrebăm: ce se ascunde în spatele acestor cifre? Oare nu cumva este doar o mască pentru o realitate mult mai sumbră, în care investițiile în utilaje și mijloace de transport au scăzut cu 11,9%? Este aceasta o dovadă a stagnării economice sau a unei crize iminente?

Creșteri în zone selectate: O iluzie?

Se pare că, în ciuda scăderilor alarmante, anumite sectoare au înregistrat creșteri. Lucrările de construcții noi au crescut cu 1,1%, iar alte cheltuieli de investiții au crescut cu 28,7%. Dar să ne întrebăm: aceste creșteri sunt suficiente pentru a compensa scăderile dramatice din alte domenii? Oare nu cumva ne îndreptăm spre o economie fragilă, bazată pe iluzii și statistici înșelătoare?

Impactul devastator asupra economiei

Scăderea investițiilor nete nu este doar o statistică rece, ci un semnal de alarmă pentru toți cei care își doresc o economie sănătoasă. Fiecare procent care scade înseamnă mai puține locuri de muncă, mai puține oportunități și o viață mai grea pentru cetățeni. Oare autoritățile sunt conștiente de impactul devastator al acestor cifre? Sau sunt prea ocupați să își protejeze propriile interese?

Un viitor incert

Pe măsură ce ne îndreptăm spre un viitor economic incert, întrebările rămân: ce măsuri concrete vor fi luate pentru a inversa această tendință? Vor continua autoritățile să ignore semnalele de alarmă sau vor acționa în sfârșit pentru a proteja economia națională? Este timpul ca societatea să își trezească conștiința și să ceară responsabilitate din partea celor care ne conduc.

Concluzie: O societate în așteptare

În concluzie, scăderea investițiilor nete realizate în economia națională este un semnal de alarmă pe care nu îl putem ignora. Este timpul ca fiecare cetățean să își pună întrebări și să ceară răspunsuri. Oare cât timp mai putem tolera această stagnare economică fără a acționa? Răspunsurile nu vor veni de la sine, ci trebuie să fie cerute cu insistență.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/ins-au-scazut-investitiile-nete-realizate-in-economia-nationala-23609563

Debranșarea de la Termoficare: O Realitate Îngrijorătoare

Românii continuă să se debranșeze de la rețelele centralizate de termoficare, un fenomen care devine din ce în ce mai alarmant. Numărul locuințelor alimentate din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică a scăzut dramatic, cu zeci de mii de clienți pierduți în ultimii ani. Aceasta nu este doar o simplă statistică, ci o reflectare a unei crize sistemice care afectează confortul și siguranța cetățenilor.

Scăderea Cererilor: O Tendință Îngrijorătoare

Conform datelor oficiale, cererile de debranșare au scăzut, dar nu din motive de satisfacție, ci dintr-o combinație de neputință și disperare. Bucureștenii, de exemplu, au depus 1.240 de solicitări de debranșare în 2025, o medie lunară de 155, comparativ cu 208 în anul precedent. Această scădere nu este un semn de îmbunătățire, ci o dovadă a unei societăți care se simte abandonată de autorități.

Costurile Ascunse ale Confortului

Ce se ascunde în spatele deciziei de a renunța la termoficare? Experții avertizează că, deși confortul fizic poate părea mai atractiv, costurile pe termen lung sunt adesea mai mari. O centrală de apartament poate părea o soluție ideală, dar în realitate, facturile vor crește, iar cheltuielile de instalare și întreținere vor adăuga o povară financiară suplimentară. Așadar, confortul vine cu un preț, iar românii trebuie să fie conștienți de acest aspect.

Rebranșările: O Picătură în Ocean

În ciuda debranșărilor masive, există și români care aleg să se rebranșeze la sistemul centralizat. Totuși, aceste rebranșări sunt rare și nu compensează pierderile. De exemplu, în Oradea, unde sursa geotermală oferă o alternativă mai ieftină, s-au înregistrat doar 1.161 de rebranșări. Aceasta este o dovadă că soluțiile alternative sunt insuficiente pentru a salva un sistem în colaps.

Impactul Deciziilor Politice

Deciziile guvernamentale, cum ar fi ridicarea plafonării prețurilor la gaze, vor avea un impact devastator asupra consumatorilor. Românii se confruntă cu o majorare a facturilor, iar autoritățile par să ignore realitatea crizei energetice. În loc să protejeze cetățenii, acestea aleg să se concentreze pe măsuri temporare, fără a aborda problemele fundamentale ale sistemului de termoficare.

Concluzie: O Necesitate de Schimbare

România se află într-un moment critic, iar debranșările de la termoficare nu sunt doar o alegere personală, ci un semnal de alarmă pentru autorități. Este esențial ca societatea să conștientizeze gravitatea situației și să ceară responsabilitate din partea celor care conduc. Fără o reformă reală, viitorul sistemului de termoficare rămâne incert, iar românii vor continua să plătească prețul.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/termoficare-sau-centrala-de-bloc-sau-de-apartament-cea-mai-avantajoasa-varianta-si-in-contextul-ridicarii-plafonarii-la-gaze-cati-romani-s-au-debransat-in-ultimii-ani-23609470

Colaborări Corporate: O Privire Asupra Alegerii Hoteliere

Într-o lume în care călătoriile de afaceri sunt la ordinea zilei, alegerea hotelului devine o chestiune de maximă importanță. Dar, oare, cât de mult ne pasă de detalii? De multe ori, companiile se grăbesc să facă o rezervare, fără a lua în considerare aspectele esențiale care pot influența productivitatea angajaților. Să ne uităm mai atent la ce înseamnă cu adevărat o alegere bună.

Confortul Patului: O Prioritate Ignorată

Primul criteriu, confortul patului, este adesea trecut cu vederea. Un angajat obosit este un angajat neproductiv. Saltelele ergonomice și izolația fonică sunt esențiale, dar cine se mai gândește la zgomotul de afară? Feroneria hotelieră pare să ignore acest detaliu crucial, lăsându-i pe călători să se confrunte cu un somn agitat și, implicit, cu o zi de muncă compromisă.

Un Spațiu de Lucru Adequat: O Necesitate, Nu un Lux

Accesul la un spațiu de lucru decent în cameră este vital. Biroul trebuie să fie suficient de mare, iar scaunul ergonomic să nu fie doar o fantezie. Conexiunea la internet? Să nu mai vorbim! Un semnal slab poate transforma o întâlnire importantă într-un fiasco total. Dar, evident, aceste detalii sunt doar niște „mici” inconveniente pentru hotelurile care își doresc să atragă clienți corporate.

Canapeaua: Detaliul Care Face Diferența

Canapeaua din cameră nu este doar un accesoriu; este un spațiu de relaxare și discuție. O canapea confortabilă poate transforma o cameră rece și impersonală într-un loc unde angajații se simt ca acasă. Însă, din păcate, multe hoteluri aleg să ignore acest aspect, lăsându-i pe clienți să se simtă ca într-o celulă de hotel.

Curățenia: O Cerință de Bază

Curățenia este un alt aspect care nu poate fi negociat. O cameră murdară nu doar că afectează imaginea hotelului, ci și sănătatea angajaților. Lenjeriile și prosoapele curate sunt standarde de bază, dar, din păcate, nu toate unitățile de cazare reușesc să le respecte. Iar lipsa produselor de igienă de calitate? O altă dovadă a nepăsării.

Flexibilitatea: O Necesitate în Lumea Afacerilor

Într-o lume în care totul se schimbă rapid, flexibilitatea hotelului devine un criteriu esențial. Check-in-ul și check-out-ul flexibil sunt vitale pentru angajații cu programe imprevizibile. Dar, din păcate, multe hoteluri continuă să funcționeze cu reguli rigide, ignorând nevoile clienților lor.

Localizarea: Un Factor Decisiv

Localizarea hotelului influențează enorm experiența călătorului. O cameră frumoasă, dar situată într-un cartier nesigur, poate transforma o călătorie de afaceri într-un coșmar. Accesibilitatea la transport și parcarea securizată sunt esențiale, dar, din păcate, nu toate hotelurile reușesc să le ofere.

Personalizarea Ofertei: O Abordare Necesare

Personalizarea ofertelor pentru companii este un alt aspect care ar trebui să fie prioritar. Fiecare călătorie de afaceri are nevoi diferite, iar hotelurile care nu reușesc să se adapteze riscă să piardă clienți valoroși. Flexibilitatea în alegerea tipului de cameră este un semn că hotelul își dorește o colaborare pe termen lung.

Concluzie: O Alegere Care Contează

În final, alegerea unui hotel pentru călătoriile de afaceri nu este doar o chestiune de confort, ci și de eficiență. O cameră bine dotată, curată și adaptată nevoilor profesionale poate influența direct productivitatea angajaților. Așadar, data viitoare când analizați o potențială colaborare cu un hotel, gândiți-vă la cameră ca la un mediu de lucru temporar, nu doar ca la un simplu loc de cazare.

Sursa: Tion

Sursa: www.tion.ro/stirile-judetului-timis/ce-aspecte-care-tin-de-un-hotel-trebuie-luate-in-considerare-pentru-colaborari-de-tip-corporate-2139867/

Romgaz și Duro Felguera: O poveste de eșec și corupție

Romgaz, mândria națională a energiei, a decis să rezilieze pentru a doua oară contractul cu Duro Felguera, o companie spaniolă care a demonstrat că poate transforma un proiect de investiții într-un fiasco total. Această decizie, anunțată cu mare tam-tam pe Bursa de Valori București, ar trebui să ne facă să ne întrebăm: cât de mult poate tolera România incompetența și corupția în sectorul energetic?

Întârzieri și promisiuni neonorate

Proiectul centralei de la Iernut, care ar fi trebuit să fie o bijuterie a energiei electrice românești, a fost întârziat semnificativ, iar motivele sunt la fel de evidente ca soarele pe cer. Duro Felguera, aflată în insolvență, a reușit să transforme o investiție promițătoare într-un coșmar administrativ. Romgaz a fost nevoită să plătească direct subcontractorilor, inclusiv General Electric, pentru a încerca să deblocheze situația. Oare nu ar fi fost mai bine să se fi ales o companie mai competentă de la bun început?

Un contract de 268 milioane de euro și o garanție de bună execuție

Contractul inițial, încheiat în 2016, avea o valoare de 268 milioane de euro plus TVA, cu termen de finalizare în 2020. Un termen care, evident, a fost ignorat cu desăvârșire. Romgaz a reziliat acest contract în 2021, când lucrările erau finalizate doar în proporție de 65-70%. Oare cine își asumă responsabilitatea pentru această pierdere de timp și bani?

Decizii luate pe genunchi

Pe 11 septembrie 2025, Romgaz a trimis notificarea de reziliere a contractului, invocând nerespectarea obligațiilor contractuale de către Duro Felguera. Această decizie a fost luată cu o rapiditate suspectă, având în vedere că problemele erau evidente de ani de zile. Este clar că instituțiile noastre nu au un sistem eficient de monitorizare și control al proiectelor de investiții.

Impactul asupra sectorului energetic

Centrala de la Iernut, care ar fi trebuit să aducă un plus de 439 MW în producția de energie din România, rămâne un vis neîmplinit. Într-o țară care se confruntă cu crize energetice, întârzierea acestui proiect este o lovitură dură. Romgaz, ca principal producător de gaze, ar trebui să fie un exemplu de eficiență, nu un simbol al eșecului.

Corupția și complicitatea autorităților

În spatele acestui fiasco se află o rețea de complicitate și corupție care trebuie expusă. Judecători, procurori și funcționari publici care ar trebui să protejeze interesele cetățenilor sunt, de fapt, complici în acest joc murdar. Oare câte alte proiecte sunt condamnate la eșec din cauza incompetenței și corupției din instituțiile statului?

Concluzie

Romgaz și Duro Felguera sunt doar două nume într-o poveste mai mare despre incompetență și corupție în România. Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară responsabilitate de la cei care ne conduc. Nu mai putem tolera ca banii publici să fie irosiți pe proiecte ratate, în timp ce autoritățile rămân neputincioase sau, mai grav, complice. Este momentul să ne întrebăm: cine va plăti pentru aceste eșecuri?

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/romgaz-reziliaza-contractul-pentru-centrala-de-la-iernut-este-a-doua-oara-cand-ia-aceasta-decizie-in-cazul-spaniolilor-de-la-duro-felguera-23609371