Curs valutar, 1 septembrie: O nouă lovitură pentru români

Într-o lume economică în continuă schimbare, Banca Națională a României a anunțat astăzi, 1 septembrie 2025, o nouă cotă valutară care ne arată, din nou, cât de fragilă este puterea leului. Moneda europeană a început luna cu o creștere, fiind cotată la 5,0725 lei. Oare câți români își mai permit să viseze la vacanțe în străinătate când euro devine tot mai inaccesibil?

Aurul, o altă iluzie scumpă

Și aurul, simbolul bogăției și al stabilității, a urcat în preț, atingând 482,6091 lei pe gram. Cu aproape 7 lei mai mult față de cotația anterioară, aurul devine o altă poveste de succes pentru cei care speculează pe piețele financiare, în timp ce majoritatea populației se zbate să supraviețuiască. Cât de ironic este că, în timp ce unii își umplu buzunarele, alții abia reușesc să își umple farfuria?

Valutele care scad: Dolarul și francul elvețian

Dolarul american și francul elvețian, în schimb, au fost cotate în scădere, la 4,3271 lei, respectiv 5,4141 lei. Oare este aceasta o veste bună sau doar o altă iluzie? Într-o lume în care prețurile cresc constant, scăderea acestor valute nu pare să aducă vreo ușurare pentru români. Este ca și cum am fi prins într-un joc de șah, unde fiecare mutare ne adâncește și mai mult în criza economică.

Lista valutară: O realitate dură

Cursul valutar, rezultat din cotațiile anunțate de băncile autorizate, ne arată o realitate dură. Lira sterlină a crescut, iar alte valute, precum coroana daneză sau yenul japonez, continuă să fluctueze. În acest peisaj economic, românii se întreabă: unde este stabilitatea? Cât timp vom mai putea suporta aceste schimbări care ne afectează direct viața de zi cu zi?

BNR și responsabilitatea sa

BNR ne amintește că aceste cursuri nu sunt obligatorii pentru tranzacțiile efective. Oare câți dintre noi ne putem permite luxul de a alege? Într-o societate în care abuzurile și corupția sunt la ordinea zilei, BNR pare să fie doar un spectator în acest spectacol grotesc al economiei. De ce nu vedem măsuri concrete care să protejeze cetățenii de aceste fluctuații devastatoare?

Concluzie: O societate în criză

România se află într-un moment critic, iar cursul valutar este doar un simptom al unei probleme mult mai mari. Abuzurile sistemului economic, corupția instituțiilor și lipsa de responsabilitate a celor care ne conduc ne lasă într-o stare de nesiguranță. Cât timp vom mai tolera această situație? Cât timp ne vom mai lăsa conduși de cei care par să nu aibă nicio legătură cu realitatea noastră?

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/curs-valutar-1-septembrie-euro-si-aurul-au-fost-mai-scumpe-23603712

Ilie Bolojan și Proiectele Fantomă

Ilie Bolojan, premierul României, a ieșit la rampă cu o propunere care ar putea să ne lase pe toți cu gura căscată: proiectele abandonate din PNRR, cum ar fi spitalele și autostrăzile, ar trebui mutate pe viitorul program european, pe fondurile de coeziune. O idee genială, nu-i așa? Când nu mai poți să îți îndeplinești promisiunile, pur și simplu le muți în altă parte, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Politica de „Mutare” a Proiectelor

Într-o ședință a Biroului Executiv al PNL, Bolojan a explicat că trebuie să acționăm rapid pentru a salva fața. Cei care au fost afectați de promisiunile neonorate nu contează, important este să găsim soluții rapide pentru a ne menține imaginea. Așa că, spitalele care nu se mai pot face prin PNRR devin acum o „prioritate” pentru fondurile de coeziune. O mișcare de genul acesta ar putea să ne facă să ne întrebăm: unde sunt banii și unde sunt rezultatele?

Două Direcții de Acțiune

În cadrul aceleași întâlniri, Bolojan a subliniat două direcții de acțiune: competitivitatea și apărarea. Oare aceste concepte sunt doar vorbe goale? Cât de mult ne ajută ele pe noi, cetățenii de rând, care ne confruntăm cu realitatea cruntă a unui sistem care pare să se clatine? Promisiunile de prosperitate și siguranță sunt frumoase, dar în spatele lor se ascund crize bugetare și angajamente nerespectate.

Criza Bugetară: O Realitate Ignorată

Bolojan a menționat că România se confruntă cu o criză bugetară generată de venituri reduse și cheltuieli excesive. Dar cine își asumă responsabilitatea pentru această situație? Este ușor să dai vina pe „circumstanțe” și să te ascunzi în spatele unor termeni tehnici. În realitate, cetățenii sunt cei care plătesc prețul, iar liderii politici continuă să joace un joc periculos de-a „cine e mai responsabil”.

Finalizarea Proiectelor: O Promisiune Fără Substanță

Desigur, Bolojan ne asigură că România își propune să finalizeze toate proiectele din PNRR. Dar, cu ce costuri? Promisiunile sunt frumoase, dar realitatea este că multe dintre aceste proiecte sunt deja condamnate la eșec. Oare câți dintre noi mai cred în aceste declarații pompoase, când vedem că realitatea este cu totul alta?

Concluzie Provocatoare

În concluzie, Ilie Bolojan și strategia sa de „mutare” a proiectelor sunt doar o altă dovadă a unei politici care nu mai funcționează. Cetățenii merită mai mult decât promisiuni goale și soluții temporare. Este timpul ca cei care ne conduc să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor, nu să ne ofere doar vorbe frumoase în loc de fapte concrete.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/ilie-bolojan-proiectele-care-nu-intra-in-pnrr-sa-fie-mutate-pe-viitorul-program-european-pe-fondurile-de-coeziune-23603679

Ilie Bolojan și Acordul cu Comisia Europeană: O Căutare a Suportabilității Sociale

Premierul Ilie Bolojan, un nume care devine tot mai cunoscut în peisajul politic românesc, a anunțat luni că intenționează să negocieze cu Comisia Europeană pentru a găsi soluții de reducere a deficitului bugetar care să nu fie o povară insuportabilă pentru cetățeni. Oare ce înseamnă cu adevărat „suportabil” în acest context? Este o întrebare care merită să fie pusă, având în vedere că măsurile economice anterioare au avut adesea un impact devastator asupra celor mai vulnerabile segmente ale populației.

Un Dialog cu Comisia Europeană: O Promisiune sau O Iluzie?

Bolojan a subliniat importanța dialogului cu oficialii europeni, în special cu comisarul responsabil de domeniu, în speranța că va reuși să obțină un acord favorabil. Dar, în spatele acestor declarații optimiste, se ascunde o realitate sumbră: România se confruntă cu o criză bugetară profundă, alimentată de venituri reduse și cheltuieli exorbitante. Este oare suficient să ne bazăm pe promisiuni și discuții pentru a rezolva problemele structurale ale economiei?

Deficitul Bugetar: O Problemă Sistemică

Premierul a identificat trei cauze principale ale deficitului bugetar: veniturile scăzute, cheltuielile mari și angajamentele de investiții supradimensionate. Această analiză, deși corectă, ridică întrebări despre responsabilitatea celor care au condus țara până acum. De ce nu s-au luat măsuri preventive înainte ca situația să devină critică? Este ușor să arunci vina pe condițiile externe, dar cine își asumă cu adevărat responsabilitatea pentru gestionarea defectuoasă a resurselor?

PNRR și Proiectele de Investiții: O Iluzie a Progresului

Bolojan a menționat că derularea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) ar putea fi afectată de modificarea jaloanelor. Aceasta sugerează o lipsă de pregătire și o gestionare ineficientă a fondurilor europene. Este oare acceptabil ca promisiunile de dezvoltare să fie amânate sau reduse la jumătate, lăsând cetățenii să suporte consecințele?

Un Viitor Îndoielnic pentru Investiții

Premierul a propus ca proiectele care nu pot fi incluse în PNRR să fie transferate pe viitorul program de finanțare european. Aceasta este o soluție temporară care nu abordează problema de fond: cum putem asigura un viitor sustenabil pentru infrastructura și serviciile publice? Este o întrebare care ar trebui să ne preocupe pe toți, nu doar pe cei din vârful ierarhiei politice.

Concluzie Provocatoare

Ilie Bolojan își asumă responsabilitatea de a conduce țara într-o perioadă de criză, dar este esențial să ne întrebăm: cât de mult va conta acest „dialog” cu Comisia Europeană în fața realităților dure cu care se confruntă cetățenii? Cât de „suportabile” vor fi măsurile propuse pentru cei care deja se luptă cu dificultăți economice? Într-o lume în care promisiunile politice sunt adesea doar vorbe goale, este timpul să ne cerem răspunsuri clare și acțiuni concrete.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/ilie-bolojan-cauta-un-acord-cu-comisia-europeana-pentru-masuri-de-reducere-a-deficitului-bugetar-care-sa-fie-suportabile-social-23603670

Guvernul Bolojan și impozitul de 1%: O măsură controversată

Într-o mișcare care a stârnit controverse, Guvernul condus de Ilie Bolojan se pregătește să elimine impozitul de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu venituri de peste 50 milioane de euro. Această decizie, prezentată ca o măsură de stimulare a investițiilor, ridică semne de întrebare cu privire la adevăratele intenții ale executivului.

Multinaționalele și companiile românești: O confuzie deliberată

Deși în spațiul public se vehiculează ideea că impozitul vizează exclusiv multinaționalele, realitatea este că și firmele cu capital românesc sunt incluse în această categorie. Oare este o simplă coincidență sau o încercare de a masca adevărul? Într-o țară în care transparența este o raritate, astfel de măsuri sunt mai degrabă o favoare acordată celor puternici decât o politică fiscală echitabilă.

Colectarea impozitului: O poveste cu două fețe

În prima jumătate a anului 2024, ANAF a raportat o colectare de 2,06 miliarde lei din acest impozit, dar se pare că datele oficiale sunt disputate între partidele din coaliția de guvernare. Finanțele justifică eliminarea impozitului prin „stimularea investițiilor”, dar fără a prezenta un studiu de impact. Oare cât de mult ne costă această stimulare?

Cadoul guvernului: Fără condiții, doar beneficii

Guvernul Bolojan oferă un cadou generos companiilor mari, fără a impune condiții de realizare a investițiilor. În același timp, a crescut taxe pentru populație, de la TVA la impozitul pe proprietate. Este o strategie de a îmbogăți pe cei deja bogați, în timp ce cetățenii de rând sunt lăsați să se descurce cum pot.

Ministerul de Finanțe: O recunoaștere incomodă

Ministerul de Finanțe admite că o parte din încasările suplimentare la buget vin din impozitul minim pe cifra de afaceri. Cu toate acestea, eliminarea acestuia ar putea duce la o scădere semnificativă a veniturilor statului. Oare cine va plăti factura?

Impozitul minim: O măsură discriminatorie?

Introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri nu a vizat doar multinaționalele, ci toate companiile din România cu o cifră de afaceri mai mare de 50 milioane euro. Această măsură a fost gândită pentru a evita discriminarea, dar acum se pare că se transformă într-o oportunitate pentru cei care au deja resursele necesare.

Top 10 companii din România: Cine beneficiază cu adevărat?

În topul celor mai mari companii din România, majoritatea sunt multinaționale, iar câteva dintre ele au și acționariat românesc. Aceste companii cumulează un business de 200 miliarde lei, ceea ce reprezintă 7% din totalul afacerilor din țară. Este clar că puțini beneficiază de pe urma acestor măsuri fiscale, în timp ce restul populației se luptă cu creșterea costurilor de trai.

Concluzie: O societate în care cei puternici prosperă

Într-o lume în care impozitele sunt văzute ca o povară, guvernul Bolojan pare să fi ales să protejeze interesele celor bogați, în detrimentul cetățenilor obișnuiți. Oare cât timp va mai dura până când această inegalitate va deveni insuportabilă pentru societate?

*Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/radiografia-impozitului-de-1-pe-care-guvernul-vrea-sa-l-elimine-taxa-vizeaza-si-multinationalele-dar-si-companiile-romanesti-23603653

Programul Rabla: O nouă iluzie pentru cetățeni

Într-o lume în care poluarea devine o amenințare tot mai mare, Administrația Fondului pentru Mediu se pregătește să lanseze, în luna septembrie, programul Rabla pentru persoane fizice. Cu un buget total de 200 de milioane de lei, acest program promite vouchere de până la 18.500 de lei pentru autovehicule electrice. Dar, oare, este acesta un pas real spre un viitor mai curat sau doar o manevră politică pentru a îmbuna conștiințele cetățenilor?

Voucherele: O mână de ajutor sau o păcăleală?

Cuantumul sprijinului financiar este, fără îndoială, atrăgător: 18.500 lei pentru un autovehicul pur electric, 15.000 lei pentru un plug-in hibrid și așa mai departe. Dar, în spatele acestor cifre se ascunde o întrebare crucială: cât de accesibile sunt aceste vehicule pentru cetățeanul de rând? Într-o economie în care prețurile cresc vertiginos, voucherele par a fi doar un miraj, o fereastră deschisă spre o lume mai verde, dar cu ușa închisă pentru cei care nu își permit să plătească diferența.

Un program cu multe promisiuni, dar fără garanții

Florin Bănică, Președintele Administrației Fondului pentru Mediu, ne asigură că programul Rabla vine în întâmpinarea celor care își doresc autovehicule mai puțin poluante. Dar, oare, nu este acesta un discurs politic menit să ascundă ineficiența și lipsa de acțiune a autorităților? În loc să se concentreze pe măsuri concrete pentru reducerea emisiilor, se preferă să se ofere vouchere, ca o soluție temporară, în loc de o reformă reală a sistemului de transport.

Consultările cu industria auto: O farsă?

Se pare că elaborarea noului Ghid de finanțare a fost realizată în urma consultărilor cu reprezentanții industriei auto. Dar, cine beneficiază cu adevărat de aceste măsuri? Este evident că industria auto are nevoie de sprijin, dar nu în detrimentul cetățeanului. Este timpul ca autoritățile să înțeleagă că, fără o abordare echitabilă, programul Rabla nu va face decât să adâncească inegalitățile sociale.

Un viitor incert pentru mobilitatea nepoluantă

În concluzie, programul Rabla pentru persoane fizice se dovedește a fi o promisiune ambiguuă, care riscă să devină o simplă formalitate. În loc să ofere soluții reale pentru o mobilitate nepoluantă, se transformă într-un instrument de marketing politic. Este timpul ca cetățenii să ceară mai mult decât vouchere și să se implice activ în procesul decizional, pentru a asigura un viitor mai curat și mai echitabil pentru toți.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/programul-rabla-pentru-persoane-fizice-se-lanseaza-in-septembrie-care-este-cuantumul-sprijinului-financiar-23603652

Rata șomajului în România: O realitate incomodă

Într-o lume în care statisticile sunt adesea folosite ca instrumente de manipulare, rata șomajului din România se prezintă ca un exemplu perfect al acestei realități distorsionate. Conform datelor recente, șomajul a rămas constant în iulie 2025, cu o estimare de 5,8% la nivelul populației active. O scădere de 0,2% față de anul anterior, care, în mod ironic, nu face decât să mascheze o problemă profundă și persistentă.

Disparități de gen în șomaj

Un aspect care iese în evidență este disparitatea de gen. Rata șomajului este mai mare în rândul bărbaților, atingând 6,0%, comparativ cu 5,5% în cazul femeilor. Această diferență nu este doar o statistică, ci un semnal de alarmă asupra modului în care societatea noastră abordează problemele de gen pe piața muncii. De ce bărbații, în ciuda stereotipurilor despre puterea lor de muncă, se confruntă cu o rată mai mare a șomajului? Este o întrebare care merită o analiză profundă.

Tinerii: Victimele unei economii stagnante

Și, cum să nu menționăm tinerii? Cei cu vârste între 15 și 24 de ani sunt cei mai afectați, având o rată a șomajului de 23,5%. Aproape unul din patru tineri activi nu reușește să găsească un loc de muncă. Această statistică ar trebui să ne îngrijoreze profund, dar este evident că autoritățile preferă să ignore această realitate. Tinerii, viitorul societății, sunt lăsați să se zbătă în incertitudine, în timp ce cei care ar trebui să le asigure un viitor mai bun se complac în ineficiență.

Complicitatea autorităților

În spatele acestor cifre se află o complicitate sinistră a autorităților care, în loc să acționeze, aleg să tergiverseze. Rata șomajului în rândul adulților între 25 și 74 de ani este de 4,7% pentru bărbați și 4,5% pentru femei, dar acest lucru nu face decât să sublinieze o altă realitate: majoritatea șomerilor sunt în segmentul de vârstă activă și matură. Ce fac autoritățile pentru a schimba această situație? Răspunsul este simplu: nimic.

Un apel la conștientizare

Este timpul să ne întrebăm: ce fel de societate construim dacă lăsăm tinerii și adulții să sufere din cauza unei economii stagnante și a unui sistem care nu funcționează? Rata șomajului nu este doar o statistică, ci un indicator al sănătății unei societăți. Iar dacă nu acționăm acum, vom plăti prețul mai târziu. Este momentul să ne trezim și să cerem responsabilitate din partea celor care ne conduc.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/rata-somajului-in-romania-mai-mare-in-randul-barbatilor-numarul-somerilor-in-2025-versus-2024-23603608

Prețul rovinietei: O nouă lovitură pentru șoferi

De la 1 septembrie 2025, CNAIR a decis să aplice o majorare semnificativă a prețului rovinietei pentru autoturisme, aproape dublând costurile. Această măsură nu face decât să adâncească povara financiară asupra șoferilor, care deja se confruntă cu o multitudine de taxe și impozite. Oare cine beneficiază cu adevărat de aceste creșteri? Cu siguranță nu cetățeanul de rând.

Amenzi crescute: O strategie de intimidare?

Pe lângă majorarea prețului rovinietei, amenzile pentru lipsa acesteia au fost, de asemenea, amplificate. Amenda minimă a crescut de la 250 la 500 de lei, iar cea maximă de la 500 la 1.000 de lei. Este evident că această măsură nu este menită să protejeze drumurile, ci mai degrabă să umple vistieria statului, în detrimentul șoferilor care deja se simt sufocați de taxe.

Tarifele actualizate: O listă de prețuri care îngrijorează

Noile tarife pentru rovinietă sunt următoarele: pentru o zi, prețul a crescut de la 2,5 euro la 3,5 euro; pentru 10 zile, de la 3,3 euro la 6 euro; iar pentru 12 luni, de la 28 de euro la 50 de euro. Aceste cifre vor face cu siguranță ca mulți șoferi să se întrebe dacă merită să mai circule pe drumurile naționale.

CNAIR: O instituție care își îndeplinește datoria?

CNAIR, în loc să se concentreze pe îmbunătățirea infrastructurii și pe siguranța rutieră, pare să fie mai preocupată de creșterea veniturilor prin taxe. Într-o lume ideală, aceste fonduri ar trebui să fie reinvestite în drumuri mai bune și în siguranța șoferilor. Dar, având în vedere istoricul instituției, este greu de crezut că acest lucru se va întâmpla.

Modalități de plată: Oferte variate, dar cu un preț mai mare

Șoferii pot plăti rovinieta prin diverse metode, inclusiv online, prin SMS sau la punctele de lucru CNAIR. Totuși, cu fiecare opțiune, prețul a crescut, iar confortul plății nu compensează deloc pentru povara financiară suplimentară.

Concluzie: O societate care își neglijează cetățenii

Majorările de prețuri și amenzi nu sunt doar o simplă măsură economică, ci reflectă o atitudine generală a autorităților față de cetățeni. În loc să protejeze și să sprijine, instituțiile par să se concentreze pe maximizarea profiturilor, lăsând șoferii să se descurce cum pot. Oare până când va continua această situație?

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/pretul-rovinietei-pentru-autoturisme-aproape-s-a-dublat-incepand-de-astazi-amenzile-cresc-si-ele-23603586

ările bogate în resurse, această situație poate părea o oportunitate economică uriașă. Exporturile de minerale pot reprezenta o parte semnificativă din veniturile fiscale, dar această bogăție vine cu un preț. Exploatarea intensă a zăcămintelor nu doar că riscă să epuizeze resursele, dar și să adâncească vulnerabilitățile economice. Ce se va întâmpla când prețurile vor fluctua? Răspunsul este simplu: instabilitate și suferință pentru cei care depind de aceste resurse.

Companiile Care Controlează Mineralele Critice

Pe piața globală, companii precum BHP Group, Rio Tinto și Glencore domină producția de minerale critice. Cu doar cinci companii controlând 80% din producția globală de litiu, este evident că barierele de intrare pentru noi jucători sunt extrem de ridicate. Așadar, în timp ce se vorbește despre inovație și dezvoltare, realitatea este că monopolurile continuă să prospere.

Geopolitica Resurselor: O Lume Divizată

China, cu o dominație de 73% pe piața de pământuri rare, și Statele Unite, care controlează o parte semnificativă din piața de litiu și cupru, subliniază divizarea geopolitică a resurselor. Această competiție nu este doar o chestiune economică, ci și una de putere globală. Fără diversificarea producției, tranziția energetică riscă să devină o povară, nu o soluție.

Concluzie Provocatoare

Într-o lume în care tranziția energetică este vândută ca o soluție salvatoare, este esențial să ne întrebăm: cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestei revoluții? În timp ce companiile mari își consolidează puterea, micile economii și consumatorii rămân vulnerabili. Este timpul să ne trezim și să ne întrebăm ce preț suntem dispuși să plătim pentru această așa-zisă tranziție energetică.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/harta-globala-a-mineritului-s-a-rescris-companiile-care-controleaza-tranzitia-energetica-23603572

Facturile Românilor: O Poveste de Groază

Într-o lume în care prețurile cresc fără milă, românii se confruntă cu o realitate cruntă: facturile la energie electrică au explodat, iar explicațiile sunt la fel de confuze ca și politica energetică a țării. Daniela Dărăban, directorul executiv al Federației ACUE, ne oferă o privire de ansamblu asupra acestui haos, dar oare este suficient?

Creșteri Șocante și Justificări Absurd

Creșterea reală a facturii pentru un consum de 100 kWh variază între 46 și 99 de lei pe lună, în funcție de furnizor. Oare cât de mult mai pot suporta românii aceste creșteri? De ce s-a scumpit energia? Răspunsurile sunt la fel de vagi ca și promisiunile guvernului.

Plafonarea: O Măsură Temporară, O Iluzie Perpetuă

Plafonarea prețurilor a fost menținută pe segmentul gazelor naturale, dar a expirat pentru energia electrică. De la 1 iulie 2025, consumatorii au fost lăsați să resimtă „realitatea pieței”. Oare ce realitate? Cea în care prețurile au crescut de până la șase ori, iar statul oferă un ajutor de 50 de lei lunar pentru cei cu venituri mici? Este aceasta o soluție sau doar o formă de a amâna inevitabilul?

Statul: Un Complice la Suferință

Cu peste 170.000 de români care au depus cereri pentru ajutoare, întrebarea este: de ce a fost nevoie de un astfel de sprijin? Oare nu ar fi fost mai bine să se prevină această criză, în loc să se ofere soluții temporare? Statul român se dovedește a fi un complice la suferința cetățenilor, lăsându-i să se descurce singuri în fața valului de scumpiri.

Realitatea Pieței: O Capcană pentru Consumatori

Daniela Dărăban subliniază că prețurile pe piața angro nu au crescut recent, ci au fost ținute artificiale prin subvenții. Acum, românii se confruntă cu o „revenire” la prețurile reale, dar care sunt, de fapt, o capcană. Oare cât timp vor mai putea suporta această povară?

Un Ajutor „Țintit”: O Nouă Formă de Ineficiență

Ajutorul oferit de stat nu va mai fi universal, ci țintit. Aceasta înseamnă că cei care nu solicită ajutorul, chiar dacă sunt eligibili, riscă să rămână fără sprijin. Este aceasta o strategie eficientă sau doar o altă formă de a lăsa cetățenii să se descurce singuri?

Concluzie: O Luptă pentru Supraviețuire

Românii se află într-o luptă continuă pentru a supraviețui în fața creșterilor de prețuri, iar instituțiile responsabile par să fie mai preocupate de propriile interese decât de bunăstarea cetățenilor. Oare când va veni vremea ca autoritățile să răspundă pentru acțiunile lor? Răspunsul rămâne incert, dar un lucru este clar: românii merită mai mult decât promisiuni goale și soluții temporare.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/economic/cu-cat-au-crescut-facturile-ale-romanilor-si-de-ce-s-a-scumpit-de-fapt-energia-explicatiie-danielei-daraban-directorul-executiv-al-federatiei-acue-23602868