Acasă Blog Pagina 978

Clarificări despre recalcularea pensiilor de la directorul CJPT.

0

Teatru Absurd în Regia Casei Județene de Pensii Timiș

Într-o lume ideală, directorul executiv al Casei Județene de Pensii Timiș, Mircea Cristian, ar fi fost un magician care transformă nemulțumirea în aplauze. Dar, în realitatea noastră, el este doar un alt funcționar public care jonglează cu cifre și legi într-un spectacol de zile mari, promițând că, deși pensiile se recalculează, miraculos, niciuna nu va scădea. Ah, ce vremuri minunate!

Recalculare sau Iluzionism Financiar?

Se pare că în timp ce unii pensionari ar putea să se trezească cu pensii mai mici, miracolul birocratic va interveni, menținând suma actuală mai mare în plată. Cum este posibil? Prin magia pură a declarațiilor de presă, desigur! Și nu uitați, dragi pensionari, chiar dacă vă simțiți bulversați de aceste schimbări, este doar pentru că sunteți reticenți la schimbare. Nu vă faceți griji, stresul este doar un efect secundar temporar al „îmbunătățirilor” aduse sistemului.

Impozitarea – O Nouă Povară Discretă

Și pentru că nu era de ajuns recalcularea, să nu uităm de mica surpriză pregătită pentru octombrie: impozitarea pensiilor peste 3.000 de lei. O creștere subtilă de la pragul anterior de 2.000 de lei, care cu siguranță va aduce o „plusvaloare” semnificativă pentru fiecare pensionar. Să ne întrebăm, totuși, plusvaloare pentru cine?

Complexitatea Unui Sistem „Bine Uleiuit”

Directorul ne asigură că recalcularea a 153.256 de dosare nu este deloc o sarcină ușoară. Evident, trebuie să apreciem dificultatea de a jongla cu atâtea cifre în timp ce se menține aparența unei creșteri medii de 660 de lei. Dar să nu ne lăsăm păcăliți de procente și numere mari; realitatea este că, în spatele acestor statistici, se ascund povești individuale de luptă și confuzie.

Stabilitate în Muncă sau Stabilitate în Confuzie?

Noua lege a pensiilor vine cu un principiu frumos pe hârtie: stabilitatea contribuției la sistemul public. Dar, așa cum explică Cristian, realitatea este mult mai nuanțată și, desigur, confuză. Punctele de stabilitate se opresc la ieșirea la pensie, iar orice muncă după aceea pare să nu conteze prea mult. Oare nu este acesta un mod subtil de a spune: „Mulțumim pentru contribuție, dar de acum te descurci singur”?

Revizuire versus Contestare: Labirintul Birocratic

Și pentru că sistemul nu era deja destul de complicat, să nu uităm de diferența subtilă între revizuire și contestație. O mică confuzie care poate costa pensionarii nu doar bani, ci și timp prețios. Ah, și să nu ne bazăm prea mult pe eficiența Poștei Române în distribuirea deciziilor, pentru că, așa cum ne informează directorul, întârzierile sunt întotdeauna o posibilitate… dar măcar există penalități, nu?

Sursa: aici

Mai multe comune și oraș din Timiș primesc bani pentru urbanism.

0

Teatrul Absurdului în Administrația Publică: Finanțarea PUG-urilor

Ah, ce spectacol grandios ne oferă administrația publică! Sala Multifuncțională a Consiliului Județean Timiș a devenit scena pe care s-au semnat, cu fast, Protocoalele de finanțare pentru planurile urbanistice generale ale unor localități care probabil nici nu știau că le lipsește așa ceva. Vorbim de o sumă colosală de aproximativ 6,2 milioane de lei, care va fi împărțită pentru a „ghida evoluția durabilă” a comunităților. Un ghidaj atât de necesar încât a fost ignorat cu succes timp de două decenii, cum e cazul comunei Fârdea.

Comedia Consultărilor Populare

Și ce ar fi o finanțare fără promisiunea unor „consultări populare” și „dezbateri aprinse”? Președintele în funcție al CJT, Alin Nica, ne asigură că va fi un spectacol demn de urmărit. Localitățile, de la Becicherecu Mic la Voiteg, vor intra într-un vârtej de planuri și proiecte care mai de care mai ambițioase. Și cum să nu fie, când în joc sunt zone „virgine” ale Lacului Surduc, unde se așteaptă investiții și proiecte de canalizare ce promit să transforme totul într-un paradis urbanistic.

Ironia Dezvoltării Necoordonate

Este de-a dreptul hilar să auzim că jumătate din localitățile din județul Timiș nu au un Plan Urbanistic General. Cum adică? Se dezvoltă necoordonat? Nu, nu poate fi! Dar stai, că administrația are soluții și pentru aceste „mici” neajunsuri. Mai multe localități sunt încurajate să „beneficieze de suport financiar” pentru a nu rămâne în rând cu majoritatea. E un fel de elitism administrativ, dar cine suntem noi să judecăm?

Epopeea Birocratică și Sfârșitul Fericit

Și cum orice poveste are nevoie de un final fericit, Alin Nica ne asigură că, deși „nu toți o să reușească” să finalizeze aceste PUG-uri până la sfârșitul termenului din 2027, efortul contează, nu-i așa? În fond, ce mai înseamnă câțiva ani în plus sau în minus când vorbim de dezvoltare durabilă? Poate că următorii 20 de ani vor fi suficienți pentru a vedea roadele acestui măreț plan.

În concluzie, să ne așezăm confortabil și să urmărim cum se desfășoară această dramă plină de promisiuni și fonduri generoase. Poate învățăm ceva sau, măcar, ne distrăm pe seama scenariului.

Sursa

Expertii avertizeaza: Sprijinul emotional e la fel de important.

0

Paradoxul Suferinței Invizibile: Abuzul și Neglijarea Emoțională a Copiilor în România

În timp ce societatea românească se zbate într-o luptă continuă cu dificultățile financiare, un spectru mult mai întunecat planează asupra copiilor săi. Aproape un copil din doi este lovit în sânul familiei, iar scenele de violență nu se opresc la ușa casei, continuând și în sălile de clasă, unde 5% dintre copii sunt abuzați fizic. Aceste cifre nu sunt doar statistici reci, ci strigăte disperate ale unor suflete tinere, care în loc să fie îngrijite, sunt zdrobite sub povara abuzului.

Costurile Educației: O Mască pentru Neglijarea Emoțională

Discuțiile despre costurile educației sunt omniprezente, cu familii ce se zbat să strângă sume considerabile pentru rechizite și manuale. Dar ce se întâmplă când sprijinul material eclipsază nevoile emoționale ale copiilor? Dr. Shefali Tsabary, un nume sonor în domeniul psihologiei, atrage atenția asupra acestei probleme, subliniind că sprijinul emoțional este la fel de crucial, dacă nu chiar mai important decât cel material. Într-o societate care pune preț pe rezultate tangibile, suferința emoțională a copiilor rămâne adesea nevăzută și nerezolvată.

Ironia Sprijinului Emoțional în Educație

Într-o lume ideală, fiecare copil ar crește într-un mediu care echilibrează suportul material cu cel emoțional. Totuși, realitatea este brutală și ironia amară. Copiii din România, în ciuda nevoilor lor evidente de sprijin emoțional, sunt adesea lăsați să navigheze singuri mările tulburi ale traumelor emoționale și mentale. Studiile arată că sănătatea mintală a copiilor români este semnificativ mai afectată decât cea a copiilor din alte țări, cu un procent alarmant de adolescenți care se simt triști regulat.

Un Apel la Acțiune pentru Părinți și Educatori

Este esențial ca părinții și educatorii să recunoască importanța echilibrului între suportul material și cel emoțional. Dr. Tsabary pledează pentru o legătură emoțională solidă între părinți și copii, care poate forma baza pentru respectul de sine și relații sănătoase în viitor. Fără acest sprijin, copiii sunt la risc să devină adulți frânți, incapabili să formeze legături autentice sau să se dezvolte într-un mod sănătos.

Concluzie: O Societate Care Își Ignoră Copiii

În timp ce România continuă să se confrunte cu provocări economice și sociale, este imperativ să nu uităm de cei mici, care sunt adesea cei mai vulnerabili. Investiția în sănătatea emoțională a copiilor nu este doar o necesitate, ci o obligație morală. Lăsând deoparte sarcasmul, este tragic să vedem o națiune care își neglijează viitorul, ignorând suferința emoțională a copiilor săi. Este timpul pentru o schimbare, nu doar în politici, ci și în inimile fiecărui părinte și educator.

Sursa

Alfred Simonis se retrage de la Camera Deputaților. Primele intenții la șefia CJ Timiș – Tion

0

Revoluția Eficienței sau Mascarada Reducerii Costurilor?

Alfred Simonis, într-o declarație recentă, a anunțat că își va lăsa poziția de la Camera Deputaților pentru a prelua rolul de președinte al Consiliului Județean Timiș. Cu un aer de mândrie, Simonis promite o nouă eră de eficiență și reducere a birocrației. Dar oare aceste promisiuni sunt altceva decât un spectacol bine regizat pentru a distrage atenția de la problemele reale?

Un Consiliu Județean „Suplu” sau Unul „Slăbit”?

Simonis vorbește despre o analiză amănunțită a Consiliului Județean Timiș, cu scopul de a-l face mai „suplu”. Cu peste 2.500 de angajați, CJT pare un colos în administrația locală. Dar ce înseamnă, de fapt, eficientizarea? Reducerea numărului de angajați, a salariilor sau a numărului de șefi? Sau poate că este vorba doar de o strategie de a elimina adversarii politici sub masca unei restructurări necesare?

Între Promisiuni și Realitate

Simonis promite că nu va face „niciun fel de mânăreală cu nimeni” și că va elimina sinecurile din CJT. Totuși, cum va asigura transparența și echitatea în acest proces? Este oare posibil ca această „curățenie” să fie doar un pretext pentru a scăpa de „useriști, peneliști, pesediști incompetenți”, cum îi numește el, sau este un pas real spre o administrație eficientă?

Concluzii sau Mai Multe Întrebări?

În timp ce Simonis se pregătește să preia oficial funcția de președinte al CJT, rămânem cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Va reuși oare să transforme Consiliul Județean Timiș într-un model de eficiență sau va fi doar o altă epocă de promisiuni neonorate? Doar timpul va spune dacă aceste schimbări vor aduce beneficii reale comunității sau vor servi doar intereselor politice.

Sursa

Marcel Boloş: Cel mai mare transfer de fonduri pentru pensiile majorate.

0

Teatru de Marionete în Administrația Publică

Într-o lume ideală, anunțurile de genul celui făcut de Marcel Boloş despre „cel mai mare transfer de fonduri din istoria recentă” pentru pensiile majorate ar trebui să fie o veste bună. Dar să nu ne grăbim să aplaudăm gestul mărinimos al Ministerului Finanțelor. Ce se ascunde, oare, în spatele cortinei acestui spectacol grandios de generozitate fiscală?

Generozitate sau Strategie de Imagine?

Marcel Boloş, ministrul de Finanțe, ne spune că a făcut plata pentru ca „seniorii României să primească pensiile majorate”. Sună nobil, nu-i așa? Dar să ne întrebăm: de ce acum? De ce acest circ mediatic în jurul unei acțiuni care, în teorie, ar trebui să fie rutină? A transfera fonduri pentru pensii nu ar trebui să fie un act eroic, ci o obligație normală a statului față de cetățenii săi.

Un Spectacol Bine Regizat

Ministrul mulțumește ANAF și Trezoreriei Statului pentru „gestionarea fluxurilor și plăților”. Aplauze, vă rog! Dar așteptați, nu este oare acesta jobul lor? De când a devenit administrarea corespunzătoare a fondurilor publice un motiv de laudă și nu o cerință minimă? Este ca și cum un șofer de autobuz ar cere recunoștință pentru că a oprit la fiecare stație.

Corectarea Inechităților sau Păstrarea Statu Quo?

Marcel Boloş ne asigură că „cei 3,8 milioane de pensionari care au așteptat atâția ani corectarea inechităților” își vor primi în sfârșit drepturile. Interesant este că aceste „inechități” nu au apărut peste noapte. Ele sunt rezultatul ani de zile de politici defectuoase și de neglijare a nevoilor reale ale populației. Acum, brusc, se găsesc soluții miraculoase când vine vorba de PR?

Concluzii

Înainte de a ne înclina în fața acestui gest „istoric”, să ne amintim că adevărata măsură a succesului unei administrații nu stă în auto-laudă și în spectacole de presă, ci în capacitatea de a gestiona eficient și transparent resursele țării, fără a aștepta aplauze pentru îndeplinirea sarcinilor de bază. Până la urmă, nu este vorba despre ce spun ei că fac, ci despre ce impact real au acțiunile lor asupra vieții oamenilor.

Sursa

Tot ce trebuie sa cumperi pentru copilul tau

0

Maratonul Cumpărăturilor Școlare: O Aventură Anuală

Ah, toamna! Anotimpul când frunzele cad și părinții se transformă în vânători de rechizite. Nu este doar o simplă schimbare de temperatură, ci un adevărat test de rezistență pentru portofele. Asigurându-vă că aveți toate materialele necesare, contribuiți nu doar la educația copilului dumneavoastră, ci și la prosperitatea industriei de papetărie.

Caietele: Pilonii Educației sau Simpli Consumatori de Lemn?

Începem cu caietele, acele obiecte fără de care nicio materie nu ar putea fi predată. Sunt folosite pentru notițe, teme și exerciții, transformând copacii în surse de cunoaștere. Alegeți cu grijă tipul de caiet – dictando pentru artiștii literari și cu pătrățele pentru micii Euclid. Și nu uitați să le îmbrăcați în haine de plastic, pentru o durată de viață extinsă în rucsacuri și pe bănci.

Pixurile: Instrumente de Tortură sau de Inspirație?

Pixurile, acele bastoane magice care lasă urme pe hârtie și pe suflete. Alegerea unui pix de calitate poate fi diferența dintre o operă de artă și un ghem de nervi. Optați pentru pixuri cu gel, care nu se estompează ușor, decât în cazul în care dorința de a reface temele este una dintre plăcerile secrete ale copilului dumneavoastră.

Markerele: Colorăm sau Acoperim Erorile?

Markerele, acele instrumente cu care se scrie istoria în culori vibrante sau se ascund greșelile sub straturi de neon. Sunt extrem de utile pentru a evidenția informațiile importante, sau pentru a transforma o pagină de caiet într-un curcubeu de idei și culori. Asigurați-vă că alegeți markere de calitate, care să nu se usuce când mai aveți nevoie de ele.

Creioane, Radiere și Alte Instrumente de Creativitate

Creioanele și radierele, duetul clasic al oricărui elev. Unul creează, celălalt corectează. Alegeți creioane de diferite dimensiuni ale minei pentru a satisface nevoile artistice ale copilului, și asigurați-vă că radierele sunt eficiente și nu transformă hârtia într-o pânză de lacrimi.

Organizarea: Ultima Frontieră

Un penar bine organizat poate fi diferența dintre o zi de școală reușită și una în care timpul se pierde căutând acel pix magic. Dosarele și mapele sunt esențiale pentru a păstra lucrările în ordine și pentru a evita acel moment de panică când proiectul de științe pare să fi fost înghițit de ghiozdan.

Concluzii: Pregătiți pentru Succes sau Doar Bine Echipați?

Pregătirea pentru reînceperea anului școlar este un ritual anual care testează răbdarea și creativitatea părinților. Asigurați-vă că aveți toate materialele esențiale, dar nu uitați că cel mai important instrument pe care îl poate avea un elev este curiozitatea și dorința de a învăța. Cu toate rechizitele la îndemână, copilul dumneavoastră va fi pregătit să înceapă noul an școlar cu entuziasm și încredere.

Sursa

Programul „Rabla pentru tractoare” decontează până la 80% din contravaloarea utilajului.

0

„Rabla pentru tractoare” – O Nouă Farsă Ecologică sau Un Ajutor Real pentru Fermieri?

Într-o lume ideală, fiecare inițiativă guvernamentală ar fi un pas înainte spre progres și sustenabilitate. Dar, să fim sinceri, cât de des se întâmplă asta în realitate? Recent, Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a anunțat cu surle și trâmbițe lansarea programului „Rabla pentru tractoare”. Acest program promite decontarea a până la 80% din valoarea unui tractor nou și mai puțin poluant. Sună bine, nu? Dar haideți să analizăm puțin detaliile.

Un Program cu Bune Intenții, dar cu Aplicație Limitată

Ministrul ne spune că acesta este un program pilot, o premieră pentru finanțarea tractoarelor și mașinilor agricole autopropulsate. Scopul declarat este de a sprijini producătorii agricoli în achiziționarea de echipamente noi, care poluează mai puțin. O inițiativă lăudabilă, desigur, dar cât de accesibilă este ea în realitate? Programul oferă sprijin financiar substanțial, dar numai pentru „tinerii fermieri”, adică aceia sub 40 de ani, care pot beneficia de un suport de până la 80% din costuri. Restul? Ei bine, restul fermierilor trebuie să se mulțumească cu un ajutor de maxim 65%.

Producție Locală versus Importuri

Un punct interesant adus în discuție de Fechet este accentul pe producția locală. Spre deosebire de panourile fotovoltaice, majoritatea importate, tractoarele și utilajele agricole ar putea fi produse în România. Asta ar putea fi o veste excelentă pentru industria locală, dar cât de realist este acest scenariu? Avem oare capacitatea de producție necesară și tehnologia adecvată pentru a produce tractoare competitive pe piața internațională? Sau este doar un vis frumos care se va spulbera la contactul cu realitatea economică dură?

Un Buget Generos, dar Suficient?

500 de milioane de lei pare un buget generos pentru un program pilot. Dar când începem să împărțim această sumă la numărul de fermieri eligibili și la costurile reale ale unui tractor nou, începem să ne întrebăm: câți fermieri vor beneficia efectiv de acest program? Și ce se întâmplă dacă fondurile se epuizează rapid? Va deveni „Rabla pentru tractoare” un alt exemplu de promisiune mare cu livrare mică?

Concluzii

Pe hârtie, „Rabla pentru tractoare” este un program ambițios și necesar. În practică, rămâne de văzut dacă va fi un succes sau un alt titlu frumos în palmaresul inițiativelor guvernamentale. Fermierii români merită mai mult decât promisiuni; ei au nevoie de soluții concrete, accesibile și durabile. Sperăm că acest program va fi unul dintre ele, dar până atunci, rămânem sceptici și vigilenti.

Sursa

Reacția primarului Dominic Fritz: „Sunt siderat și înfuriat”.

0

Teatrul Absurdului: Corupția în Spitalul Municipal Timișoara

Într-un spectacol grotesc de corupție, aproape întreaga secție de chirurgie oncologică a Spitalului Municipal din Timișoara a fost acuzată de luare de mită. Primarul Dominic Fritz, într-o declarație recentă, a exprimat un amestec de șoc și furie. „Sunt siderat și înfuriat”, a mărturisit el, referindu-se la acuzațiile repetate de corupție care bântuie secția, la doar două luni după condamnarea fostului șef al secției pentru aceleași acuzații.

Documentele, O Formalitate Inutilă?

Într-o încercare de a combate acest flagel, fiecare pacient al spitalului este obligat să semneze o declarație prin care se angajează să raporteze orice tentativă de corupție. Totuși, în realitate, mulți dintre pacienți, epuizați de boală și de lupta pentru supraviețuire, abia dacă au energia de a parcurge aceste documente, ce devin astfel o formalitate superficială, fără efect real în combaterea corupției.

Exploatarea Suferinței: Un Profit Rușinos

„Este incalificabil să te folosești de suferința și disperarea oamenilor pentru a face un ban în plus”, a subliniat Fritz. Această practică nu doar că subminează integritatea profesională a medicilor și asistentelor devotate, dar aduce și o lovitură de bici moralei publice și încrederii în instituțiile medicale.

Speranța într-un Viitor Curat

Primarul Fritz rămâne optimist că aceste practici corupte vor fi eradicate cu ajutorul procurorilor și al medicilor integri, dar mai ales prin curajul și demnitatea pacienților care refuză să mai tolereze aceste abuzuri. „Demnitatea și curajul lor de a nu mai accepta sistemul de mici atenții sunt arma noastră cea mai bună împotriva acestui cancer”, a concluzionat el.

Concluzie

În timp ce unii medici își vând conștiința pentru câteva bancnote, alții luptă neobosit pentru a salva vieți, demonstrând că pasiunea și integritatea pot și trebuie să prevaleze în fața corupției. Este esențial ca fiecare cetățean să fie vigilent și să contribuie la curățarea acestui sistem, pentru a asigura un mediu medical în care etica nu este doar un cuvânt în dictionar, ci o practică zilnică.

Sursa: aici

Şcolarizarea unui copil în România costă peste 30.000 lei.

0

Costurile Astronomice ale Educației: O Povară sau O Investiție Neglijată?

În România, părinții se zbat sub greutatea unor costuri de educație care pot depăși 30.000 de lei pentru un ciclu complet de școlarizare. Dar, în timp ce buzunarele se golesc, sufletele copiilor rămân pe jumătate pline, având în vedere că 9% dintre ei au nevoie de sprijin medical pentru afecțiuni mentale și emoționale. Oare când va deveni sănătatea mintală o prioritate reală și nu doar o linie pe o factură plină de alte cheltuieli?

Material versus Emoțional: Balanța Desechilibrată a Educației

Pe măsură ce cheltuielile materiale cresc, de la rechizite la manuale și computere personale, investiția în sănătatea emoțională a copiilor pare să rămână în urmă. Dr. Shefali Tsabary, un psiholog clinician, subliniază importanța vitală a sprijinului emoțional în dezvoltarea copilului, punându-l chiar pe un piedestal mai înalt decât nevoile materiale. Dar, cu toate acestea, câți părinți pot echilibra cu adevărat aceste aspecte, când costurile materiale îi copleșesc?

Un Viitor Sănătos sau Un Prezent Supraîncărcat?

Aproape o treime dintre adolescenții români se simt triști de mai multe ori pe săptămână, un procent alarmant comparativ cu media globală. Acesta este un strigăt de ajutor care pare să se piardă în ecoul facturilor și al cheltuielilor. Când va începe societatea să investească cu adevărat în viitorul său, în sănătatea mintală a copiilor săi, în loc să continue să plătească doar pentru un prezent materialist?

Concluzie: Un Apel la Acțiune pentru Echilibru și Prioritizare

Este imperativ ca părinții și societatea să înceapă să pună pe primul plan sănătatea emoțională a copiilor, echilibrând cheltuielile materiale cu investiții în bunăstarea lor mentală. Dr. Tsabary ne reamintește că fără un sprijin emoțional consistent, copiii nu doar că pierd financiar, dar pierd și în lupta pentru un viitor sănătos și echilibrat. Este timpul să reevaluăm ce înseamnă cu adevărat „costul educației” și să acționăm în consecință.

Sursa

Greutatea corectă a unui ghiozdan complet echipat. Greșeala comună a părinților.

0

Abuzul Neobservat: Povara Ghiozdanelor Asupra Copiilor

Într-o societate care se pretinde preocupată de sănătatea și educația tinerilor, cum se face că ignorăm cu seninătate greutățile excesive pe care le impunem copiilor noștri? Medicii ne spun că un ghiozdan nu ar trebui să depășească 10% din greutatea corporală a unui elev. Totuși, câți dintre părinți sunt conștienți de acest fapt, și mai ales, câți îl respectă? Un elev de 30 de kilograme ar trebui să poarte un ghiozdan de maxim 3 kilograme, dar realitatea este adesea mult mai grea – la propriu.

Programul „Cornul și Laptele” – O Mască a Îngrijorării?

Pe lângă ghiozdanele care îi trag în jos, elevii noștri sunt și subiectul experimentelor educaționale sub masca unor programe de nutriție. „Cornul și laptele”, de exemplu, se reinventează. Ce înseamnă asta? Mai multe resurse aruncate pe fereastră în timp ce ghiozdanele copiilor rămân la fel de grele și dăunătoare? În loc să alinăm povara educațională, adăugăm un corn și un pahar de lapte și ne batem pe umeri, mulțumiți de generozitatea noastră.

Recomandările Medicilor versus Realitatea Zilnică

Și nu este suficient că le încărcăm fizic copiilor rucsacurile, dar le mai spunem și cum să le poarte. „Pe ambii umeri, nu pe unul singur”, strigă recomandările, ignorând faptul că, în graba de dimineață, echilibrul și postura corectă sunt ultimele preocupări. Nu este indicat să țină servieta în mână, dar este oare indicat să le încărcăm viitorul cu greutăți care depășesc limitele rezistenței lor fizice și mentale?

Concluzie

Este timpul să ne reevaluăm prioritățile și să ne întrebăm sincer: educația necesită sacrificii, dar la ce cost? Când medicii ne spun clar ce greutate ar trebui să poarte copiii noștri și noi alegem să ignorăm, nu facem decât să contribuim la o generație cu probleme de sănătate pe termen lung. Poate ar trebui să punem pe primul plan binele copiilor, în loc să ne lăudăm cu programe de nutriție care nu fac decât să distragă atenția de la problemele reale.

Sursa