Teatru Absurd în Educație: Telefonul, Bataia și Bacalaureatul
Imaginează-ți că ești elev în România și te pregătești pentru unul dintre cele mai importante examene din viața ta, Bacalaureatul. Tensiunea este la cote maxime, adrenalina pompează în vene, iar tu ești la un pas de a finaliza cu succes această etapă crucială. Dar, oh, surpriză! Destinul are alte planuri pentru tine. Exact în momentul în care predai lucrarea, telefonul tău decide să-și facă simțită prezența. Nu, nu este un apel de la un prieten îngrijorat sau un mesaj de încurajare de la mama. Este semnalul că norocul tău a decis să plece în vacanță, lăsându-te să te descurci singur în fața unui juriu care nu vede cu ochi buni acest incident.
Și dacă acest episod nu era suficient, haideți să adăugăm și un strop de violență nejustificată în mix. O altă elevă, într-un alt colț al țării, a fost bătută cu bestialitate de un coleg pentru că acesta a interpretat greșit o privire. Da, ai citit bine. O simplă privire a fost suficientă pentru a declanșa un val de violență, sub ochii unei societăți care pare să devină tot mai insensibilă la suferința celor slabi.
În acest context, cine este de vină? Un inspector școlar ar putea să încerce să explice, să dea vina pe stresul examenelor, pe presiunea societății sau pe lipsa de pregătire emoțională a elevilor. Dar să fim sinceri, aceste explicații sună mai degrabă a scuze puerile într-un sistem care eșuează în a proteja și educa într-un mod care să respecte demnitatea și integritatea fiecărui individ.
Pe măsură ce zilele trec și examenele se succed, elevii așteaptă cu sufletul la gură rezultatele. Primele vor fi afișate pe 8 iulie, urmate de rezultatele finale pe 12 iulie. Între timp, viața și bătăile continuă, iar telefoanele sună în cele mai inoportune momente. Este un ciclu aparent infinit de absurditate și suferință, într-un teatru al educației unde elevii sunt simultan actori și victime.
În final, ce rămâne? O serie de întrebări fără răspuns, o colecție de destine frânte și o societate care privește neputincioasă sau, și mai rău, indiferentă. Este acesta educația pe care ne-o dorim? Este acesta viitorul pe care vrem să-l construim pentru tinerii noștri? Răspunsurile, deși dureroase, sunt esențiale pentru a înțelege și, sperăm, pentru a schimba realitățile în care trăim.
Sursa: Realitatea.net
