Teatrul Absurdului în Comisia de Etică: Cazul Mircea Geoană
Într-un spectacol demn de Kafka, Comisia de Etică a reușit să transforme un caz clar de plagiat într-un triumf al ambiguității. Mircea Geoană, acuzat de plagiat în lucrarea sa, a fost spălat de acuzații într-un mod care ar face invidios chiar și un detergent de top. Comisia a admis că Geoană a „împrumutat” 43 de rânduri și două tabele din „Economic Report of the President 2003”, dar restul acuzațiilor de plagiat au fost respinse cu o nonșalanță care frizează ridicolul.
Strategia de „Curățenie” a Comisiei
Emilia Șercan, jurnalista care a adus la lumină aceste fapte, nu a fost deloc impresionată de verdictul Comisiei. Într-un mesaj plin de indignare, ea a sugerat că metoda de verificare a fost meticulos aleasă pentru a proteja pe cine trebuie. Comisia a folosit traducători autorizați, deoarece, aparent, membrii ei nu sunt familiarizați cu limba engleză. Această manevră a permis o „traducere” suficient de distorsionată pentru a ascunde plagiatul. Așadar, ce nu te omoară, te face… plagiator neprins!
Negația ca Formă de Artă
Mircea Geoană, pe de altă parte, a negat cu vehemență orice acuzație de plagiat. Pe rețelele de socializare, el s-a apărat susținând că a muncit ani de zile la acea lucrare și că programele anti-plagiat nu au detectat nicio problemă. „Rea-intenție sau rea-credință” sunt cuvintele alese de Geoană pentru a descrie acuzațiile aduse. Oare să fie vorba de un complot cosmic sau doar de un sistem etic cu vedere selectivă?
Concluzia Spectacolului de Umbre
În final, acest episod ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Cum este posibil ca un caz evident de plagiat să fie transformat într-un non-subiect? Cum de incompetența sau, și mai rău, complicitatea, pot fi acceptate ca normă în instituțiile care ar trebui să protejeze integritatea academică? Rămâne de văzut dacă acest caz va fi un punct de cotitură sau doar un alt act în tragicomedia educației superioare. Dar, indiferent de rezultat, una este clară: în teatrul absurdului etic, toți suntem doar spectatori involuntari.
