Un Milion de Euro pentru o Statuie: Extravaganță sau Investiție Culturală?
Într-o lume în care pragmatismul ar trebui să domine gestionarea finanțelor publice, aflăm cu stupoare despre planurile de edificare a unei statui a lui Mihai Viteazul în Zalău, cu un buget care sfidează orice logică economică: un milion de euro. Da, ați citit bine. Un milion de euro pentru o statuie. În contextul în care spitalele se zbat în lipsuri și școlile abia își acoperă necesitățile fundamentale, această sumă pare desprinsă dintr-un scenariu de film.
Prim-ministrul Marcel Ciolacu, cu o nonșalanță care frizează absurdul, sugerează că poate un „artist celebru” justifică această sumă astronomică. „E mult, dar cine știe ce artist celebru este!”, a declarat Ciolacu, lăsând să planeze ideea că numele artistului ar putea, în vreun fel, să atenueze șocul acestei cheltuieli exorbitante. Totuși, chiar și în prezența unui artist de renume, cum justificăm o asemenea extravaganță într-o țară care se confruntă cu atâtea lipsuri acute?
Dezbaterea nu este nouă. Încă din februarie, Consiliul Local Zalău a fost scena unor dispute aprige privind acest buget. Propunerea a trecut, în cele din urmă, de votul Consiliului, dar nu fără opoziție. Opoziția, deși vocală, a fost învinsă de o majoritate care, se pare, vede în această statuie o investiție în patrimoniul cultural local. Dar la ce cost? Și cui prodest?
În timp ce premierul își cere scuze că nu poate ține pasul cu toate statuile care se ridică în țară, cetățenii se întreabă dacă aceste scuze sunt suficiente. Nu este vorba doar despre o statuie, ci despre simbolistica gestionării finanțelor publice într-un mod care să reflecte prioritățile reale ale societății. O societate care, în mod ideal, ar trebui să pună pe primul plan nevoile cetățenilor săi, nu glorificarea trecutului prin proiecte costisitoare și, posibil, inutile.
Este evident că în această poveste, statuia lui Mihai Viteazul devine un simbol al disensiunilor dintre nevoile imediate ale populației și dorința de afirmare culturală. Dar la un milion de euro, prețul acestui simbol pare nu doar exorbitant, ci și o batjocură la adresa celor care, zi de zi, simt pe pielea lor ineficiența și lipsa de viziune a celor care gestionează banul public.
În final, rămâne de văzut dacă această statuie va fi vreodată mai mult decât un punct de referință pentru dezbateri pe teme de cheltuieli publice sau dacă va reuși să se impună ca un landmark cultural justificabil. Până atunci, ea rămâne un exemplu clar de cum nu ar trebui gestionate finanțele unui stat care se respectă.
Sursa: Mediafax
