Criza Zahărului și Comedia Erorilor în Agricultura Românească
Ah, dulce Românie, unde zahărul nu mai e atât de dulce! Într-o epocă în care ar trebui să fim un exemplu de autosuficiență, ne lăudăm cu acoperirea a doar 23% din consumul de zahăr din producția internă. Bravo, ne-am întrecut pe noi înșine în incompetență! În ultimele trei decenii, am asistat la un spectacol trist: închiderea fabricilor de zahăr una câte una, lăsând în urmă doar două fabrici care mai scot fum pe coșuri. Și acestea, sărmanele, abia reușesc să țină în viață sute de fermieri și 22.600 de hectare de sfeclă de zahăr.
Irigațiile, Fantoma Apei în Agricultura de Zahăr
Și ce soluție miraculoasă propunem? Mai multe irigații! Emil Turdean, fermier și președinte al Cooperativei Agricole Podișul Transilvaniei, ne spune că ar trebui să fim mai eficienți și să ne axăm pe irigații pentru a nu ne mai face probleme din cauza zahărului din Ucraina. Sună frumos, nu? Doar că, în ultimii 20 de ani, de când bani de la Uniunea Europeană curg cât e Dunărea de lungă, barajele de reținere a apei sunt încă pe lista de așteptare. Și, surpriză, în Moldova, seceta a pus stăpânire pe culturile de sfeclă, iar irigațiile sunt doar un vis umed pentru majoritatea fermierilor, conform spuselor lui Mihail Dimitriu, director executiv al Federației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr.
Statul și Sprijinul pentru Agricultură: O Glumă Bună?
Și în acest teatru al absurdului, statul român? Ah, acel mistic protector al agriculturii, care ar trebui să împingă fondurile pentru irigații ca pe niște căruțe pline cu aur. Dar, în realitate, sprijinul statului pare să fie mai mult o promisiune deșartă, un fel de „lasă că merge și așa”. Fermierii, acei Don Quijote moderni, se luptă cu morile de vânt ale birocrației, în timp ce câmpurile lor se transformă în deșerturi.
Concluzie: Oare când va fi zahărul din nou românesc?
În concluzie, situația zahărului în România este mai amară decât însuși zahărul. Dacă nu ne trezim și nu începem să tratăm agricultura cu seriozitatea și respectul pe care le merită, ne vom trezi într-o zi că nu doar zahărul, dar și alte resurse esențiale, vor deveni doar o amintire dulce-amăruie. Să sperăm că nu va fi prea târziu.
Sursa: Mediafax
