Energia eoliană: între realitate și promisiuni politice
Într-un spectacol de declarații triumfale, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, ne informează că energia eoliană reprezintă acum 27% din mixul energetic al României. O performanță lăudabilă, desigur, dar să nu uităm că această „victorie” vine pe fondul unei secete severe care a redus producția hidro la un minim istoric. În timp ce vântul suflă în pânzele guvernului, importurile de energie continuă să acopere diferențele, iar independența energetică rămâne o poveste frumoasă spusă la conferințe de presă.
Proiecte grandioase și realități dure
Burduja promite investiții masive în sectorul eolian, cu finanțări din PNRR și Fondul pentru Modernizare. Până în 2027, România ar trebui să atingă 1000MW din baterii și să adauge noi parcuri eoliene. Dar să nu ne entuziasmăm prea tare: până acum, doar 30MW au fost puși în funcțiune. Restul sunt, evident, „în evaluare”. Oare câte dintre aceste proiecte vor supraviețui birocrației și intereselor obscure care bântuie sectorul energetic?
Ironia dependenței de importuri
În timp ce ministrul vorbește despre „independența energetică”, România continuă să importe energie pentru a acoperi consumul intern. Pierderea a 7000MW de capacitate de producție între 2009 și 2022 este un eșec monumental, dar cine își asumă responsabilitatea? În loc să ne concentrăm pe soluții reale, ne pierdem în discursuri despre viitorul luminos al energiei regenerabile, în timp ce realitatea ne arată o dependență cronică de resurse externe.
Politica și propaganda: un dans periculos
Ministrul nu ratează ocazia de a arunca săgeți către adversarii politici, acuzându-i de „aberații” și „propagandă”. Dar oare nu este și această declarație o formă de propagandă? În loc să ne pierdem în lupte politice sterile, poate ar fi timpul să cerem transparență și responsabilitate în gestionarea resurselor energetice. Până atunci, rămânem captivi într-un joc al promisiunilor și al iluziilor.
Un viitor incert
România are potențialul de a deveni un lider în energia regenerabilă, dar acest lucru necesită mai mult decât declarații pompoase. Este nevoie de acțiuni concrete, de o strategie coerentă și de eliminarea corupției care sufocă sectorul energetic. Până atunci, vom continua să importăm energie, să pierdem bani și să ne întrebăm de ce „vântul în pânze” nu ne duce nicăieri.
Sursa: Mediafax
