Primăria Timișoara și tarifele „umflate” cu rata inflației
Într-un gest de mare „generozitate”, consilierii locali din Timișoara au decis să ajusteze tarifele pentru închirierea spațiilor sportive ale primăriei. Evident, nu în favoarea cetățenilor, ci în conformitate cu rata inflației de 7,2%. Sala Polivalentă „Constantin Jude”, Complexul Sportiv Bega și Stadionul de Rugby „Gheorghe Rășcanu” sunt acum mai scumpe pentru cei care îndrăznesc să le folosească. Oare cine beneficiază cu adevărat de aceste „facilități”?
Gratuități pentru „aleșii” sportului
Desigur, există și gratuități, dar nu pentru oricine. Cluburile sportive de drept public, cele școlare sau universitare, și alte structuri „privilegiate” pot folosi aceste spații fără să scoată un leu din buzunar. Lista este lungă și include toate instituțiile care au legături directe cu autoritățile locale sau naționale. În schimb, pentru restul muritorilor de rând, tarifele sunt mai mult decât piperate. Se pare că sportul este doar pentru cei „aleși”.
Tarifele pentru „neprivilegiați”
Dacă nu faci parte din categoria celor cu acces gratuit, pregătește-te să plătești. Sala „Constantin Jude” costă 199 de lei pe oră pentru antrenamente sau meciuri oficiale, dacă ești o organizație sportivă publică. Dacă ești privat, prețul sare la 399 de lei pe oră. Și asta nu e tot: spectacolele și concertele ajung la 1.196 de lei pe oră, iar expozițiile costă 15 lei pe metru pătrat pe zi. Cine mai are timp de sport când prețurile sunt mai mari decât salariul minim pe economie?
Complexul Sportiv Bega și „luxul” bazinului de înot
La Complexul Sportiv Bega, tarifele sunt la fel de „prietenoase”. Cluburile publice plătesc 48 de lei pe culoar pe oră la bazinul de înot, iar cele private ajung la 80 de lei. Sala de gimnastică? 80 de lei pe oră pentru publici, 134 de lei pentru privați. Și să nu uităm de programul „Mişcare pentru sănătate”, unde un card de acces la bazin costă 28 de lei. O mișcare scumpă pentru sănătatea cetățenilor, nu-i așa?
Stadionul de Rugby „Gheorghe Rășcanu” – sportul devine un lux
Pe stadionul de rugby, tarifele sunt la fel de „atractive”. Cluburile publice plătesc 199 de lei pe oră pentru antrenamente, iar cele private 332 de lei. Spațiile publicitare și comerciale sunt și ele taxate cu generozitate, la 80 de lei pe oră și 111 lei pe oră, respectiv. Chiar și acțiunile caritabile sunt taxate cu 266 de lei pe oră. Se pare că nici măcar caritatea nu scapă de „indexarea” inflației.
Sportul pentru toți? Mai degrabă pentru unii
În timp ce autoritățile locale se laudă cu „investiții” și „facilități”, realitatea este că sportul devine din ce în ce mai inaccesibil pentru cetățeanul de rând. Tarifele majorate nu fac decât să îndepărteze comunitatea de activitățile sportive, transformând infrastructura publică într-un lux rezervat celor privilegiați. Poate că ar trebui să ne întrebăm cine are de câștigat cu adevărat din aceste decizii și cine rămâne pe dinafară.
