Educația primește mai mulți bani în 2025: o schimbare reală sau doar o altă iluzie bugetară?
Ministerul Educației anunță triumfător o creștere bugetară de aproape 10% pentru anul 2025, atingând un glorios 4,5% din PIB. Ministrul Daniel David, cu un optimism debordant, promite eficiență în utilizarea fondurilor, dar oare această creștere va schimba cu adevărat fața educației românești sau este doar o altă manevră de PR pentru a liniști spiritele?
În timp ce cercetarea-dezvoltarea-inovarea primește o alocare simbolică de 0,17% din PIB, ținta de 1% rămâne un vis îndepărtat. Este greu de ignorat ironia: în timp ce alte țări investesc masiv în viitorul lor, România pare să rămână blocată în promisiuni și planuri pe termen lung care nu se concretizează niciodată.
„Eficiența” – un cuvânt magic sau o scuză pentru stagnare?
Ministrul Daniel David declară că prioritatea este să demonstreze eficiența utilizării fondurilor înainte de a cere mai mulți bani. Oare această „eficiență” nu ar fi trebuit să fie deja o normă, nu o excepție? Sau este doar un alt mod de a justifica lipsa de rezultate concrete?
Într-un sistem educațional sufocat de lipsuri, de la manuale până la infrastructură, această creștere bugetară pare mai degrabă o picătură într-un ocean. În timp ce alte sectoare primesc fonduri generoase, educația continuă să fie tratată ca o prioritate de mâna a doua.
Promisiuni mari, rezultate mici
Planul de a aloca 15% din bugetul general consolidat pentru educație în viitor sună bine pe hârtie, dar câte astfel de promisiuni au fost făcute și uitate de-a lungul anilor? Într-o țară în care analfabetismul funcțional este o problemă de securitate națională, aceste cifre par mai degrabă o glumă proastă decât o soluție reală.
În timp ce politicienii se laudă cu procente și creșteri bugetare, realitatea din teren rămâne sumbră. Școlile din mediul rural continuă să fie ignorate, iar profesorii sunt nevoiți să se descurce cu salarii mizere și resurse insuficiente. Este această creștere bugetară o soluție sau doar o altă încercare de a câștiga capital politic?
Un sistem educațional în derivă
În timp ce alte țări investesc masiv în educație și cercetare, România rămâne blocată în promisiuni și planuri pe termen lung care nu se concretizează. Este timpul ca autoritățile să înceteze să mai folosească educația ca pe un instrument politic și să înceapă să trateze acest sector cu seriozitatea pe care o merită.
Dar cine va trage la răspundere autoritățile pentru aceste eșecuri? Cine va cere socoteală pentru lipsa de viziune și pentru promisiunile încălcate? Până când aceste întrebări nu vor primi răspunsuri, sistemul educațional românesc va continua să fie un exemplu trist de neglijență și incompetență.
Sursa: Mediafax
