Modernizarea căii ferate Lugoj-Timișoara: un spectacol al dezmembrării
Într-o demonstrație de „progres” care pare mai degrabă o lecție de cum să distrugi infrastructura publică, modernizarea liniei feroviare dintre Lugoj și Timișoara aduce cu sine scoaterea din funcțiune a zeci de kilometri de cale ferată și peste 50 de poduri și podețe. Sucursala regională a CFR SA, cu binecuvântarea Ministerului Transporturilor, a decis că aceste bunuri, unele datând din 1876, nu mai merită să existe. În loc să fie întreținute sau modernizate, ele vor fi casate și valorificate. Oare cine va profita de pe urma acestor decizii?
Statul, marele „vizionar” al valorificării
Proiectul de hotărâre, lansat în consultare publică, propune trecerea bunurilor din domeniul public în cel privat al statului, sub administrarea Companiei Naționale de Căi Ferate. Aproximativ 83,5 kilometri de linie feroviară, 91 de macazuri, 21 de treceri la nivel, 27 de poduri și 26 de podețe vor fi scoase din uz. Valoarea de inventar? O „modestă” sumă de 10,2 milioane de lei. Să fie acesta prețul pe care îl plătim pentru „modernizare”? Sau este doar o altă ocazie pentru a umple buzunarele celor care știu să joace jocul licitațiilor și al valorificărilor?
Poduri și podețe: relicve ale trecutului sau victime ale nepăsării?
Lista bunurilor condamnate include poduri și podețe din stații precum Lugoj, Jabăr, Belinț, Chizătău, Topolovăț, Recaș și Remetea Mare. Unele dintre acestea au fost martore ale istoriei încă din secolul XIX, dar, în loc să fie conservate sau integrate în noile planuri, sunt aruncate la coșul de gunoi al infrastructurii. Este aceasta o dovadă de progres sau o manifestare a ignoranței față de patrimoniul nostru?
Decizii luate în numele „eficienței”
Nota de fundamentare a proiectului justifică aceste măsuri prin necesitatea reutilizării, refolosirii sau casării bunurilor. Dar cine garantează că aceste procese vor fi transparente? Cine va verifica dacă valorificarea acestor bunuri nu se transformă într-un alt scandal de corupție? Într-o țară în care licitațiile publice sunt adesea sinonime cu aranjamentele de culise, aceste întrebări rămân fără răspuns.
Un spectacol al indiferenței
În timp ce autoritățile se grăbesc să „modernizeze” fără să privească înapoi, comunitățile locale rămân cu întrebări și frustrări. Ce se va întâmpla cu trecerile la nivel cu calea ferată din stații precum Lugoj, Jabăr sau Recaș? Cum vor fi afectate conexiunile locale și regionale? Și, mai presus de toate, cine va răspunde pentru distrugerea unei părți semnificative din infrastructura feroviară a regiunii?
Un viitor incert
În loc să fie un exemplu de progres și dezvoltare, modernizarea liniei Lugoj-Timișoara pare să fie mai degrabă o lecție despre cum să distrugi ceea ce ai, sub pretextul eficienței. Rămâne de văzut cine va beneficia cu adevărat de pe urma acestor decizii și cine va plăti prețul real al acestui „progres”.
