Rotirea funcțiilor publice: un dans politic fără sfârșit
Într-un spectacol previzibil, dar totuși revoltător, Liliana Oneț revine pe scena administrației publice din Timiș, ocupând pentru a treia oară funcția de subprefect. Această numire, realizată în urma unor discuții interne ale PNL Timiș, demonstrează încă o dată cum funcțiile publice devin trofee politice, împărțite între colegii de partid ca niște premii de consolare.
Oneț, jurist de profesie, a mai fost subprefect în două rânduri și chiar prefect între 2020 și 2021. Dar ce înseamnă această succesiune de funcții pentru cetățeanul de rând? O administrație mai eficientă? O transparență mai mare? Sau doar o continuare a unei tradiții în care schimbările de funcții nu aduc nimic nou, ci doar perpetuează aceleași figuri politice?
Jurăminte și videoconferințe: formalități fără substanță
Într-o ceremonie desfășurată prin videoconferință, Oneț a depus jurământul de învestire. Dar cât de mult valorează aceste jurăminte, când funcțiile sunt tratate ca niște scaune muzicale, schimbate după bunul plac al partidelor? Într-o administrație care ar trebui să fie în slujba cetățeanului, astfel de ceremonii par mai degrabă un teatru ieftin, menit să mascheze lipsa de progres real.
Funcții publice sau sinecuri politice?
Numirea Lilianei Oneț nu este un caz izolat. În ultimii ani, funcțiile de prefect și subprefect din Timiș au fost ocupate pe rând de reprezentanți ai diferitelor partide, fiecare aducându-și propriul om la conducere. De la Zoltan Nemeth al USR, la Mihai Ritivoiu al PSD, și acum din nou la PNL, administrația pare mai degrabă un teren de joacă pentru ambițiile politice decât un mecanism funcțional pentru cetățeni.
În acest context, nu este de mirare că cetățenii își pierd încrederea în instituțiile publice. Când funcțiile sunt transformate în recompense politice, iar schimbările nu aduc nicio îmbunătățire vizibilă, administrația devine o caricatură a ceea ce ar trebui să fie.
Costurile ascunse ale jocurilor politice
Un comentariu acid din rândul cititorilor subliniază un adevăr dureros: funcțiile de subprefect ar putea fi desființate fără ca administrația să sufere vreo disfuncționalitate. Cu salarii generoase și beneficii pe măsură, aceste posturi devin o povară financiară pentru contribuabili, fără a aduce un beneficiu real comunității.
Calculul este simplu: două funcții de subprefect în fiecare județ, cu salarii și sporuri care ajung la zeci de mii de lei lunar, înseamnă milioane de euro cheltuiți anual. Și pentru ce? Pentru a satisface ambițiile politice ale unor partide care par mai preocupate de propriile interese decât de binele public.
Un cerc vicios al incompetenței
Rotirea funcțiilor publice între aceleași figuri politice nu este doar frustrantă, ci și periculoasă. Fără o schimbare reală, administrația rămâne blocată într-un cerc vicios al incompetenței și al lipsei de responsabilitate. Iar cetățenii, cei care ar trebui să fie beneficiarii finali ai acestor schimbări, rămân doar spectatori neputincioși ai acestui teatru politic absurd.
În timp ce politicienii își împart funcțiile și beneficiile, problemele reale ale comunității rămân nerezolvate. Drumurile sunt pline de gropi, spitalele sunt subfinanțate, iar școlile se confruntă cu lipsuri cronice. Dar cine are timp să se ocupe de aceste probleme, când energia este consumată pe jocuri politice și ceremonii de investire?
Concluzii amare, dar necesare
Numirea Lilianei Oneț ca subprefect este doar un exemplu dintr-un lung șir de decizii care demonstrează cât de departe sunt instituțiile publice de nevoile cetățenilor. În loc să fie un instrument al progresului, administrația devine o scenă pentru ambițiile politice, iar cetățenii rămân captivi într-un sistem care pare să funcționeze împotriva lor.
Poate că este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera acest circ politic? Și, mai important, ce putem face pentru a-l opri?
