Educația în Timișoara: între acuzații politice și realități financiare
Într-un spectacol de replici acide și acuzații publice, rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, și viceprimarul Ruben Lațcău au transformat educația din oraș într-un câmp de luptă politică. Pirtea acuză Primăria Timișoara că favorizează liceele unde studiază copiii membrilor USR, în timp ce Lațcău răspunde că rectorul nu înțelege cum funcționează finanțarea educației în România. Oare cine are dreptate sau, mai bine zis, cine pierde în acest război al declarațiilor? Evident, elevii și școlile care se zbat să supraviețuiască în fața unui sistem subfinanțat.
„Copiii politici” – o insultă sau o realitate?
Marilen Pirtea a lansat o acuzație gravă: că Primăria Timișoara investește preferențial în școlile „de elită” unde învață copiii membrilor USR. Declarația sa a fost rapid catalogată de Lațcău drept „cinism” și „insultă” la adresa elevilor din oraș. Dar să nu uităm, în spatele acestor cuvinte mari, se ascunde o realitate dureroasă: școlile din Timișoara depind de subvențiile primăriei pentru a funcționa, în timp ce guvernul alocă fonduri insuficiente. Cine are de suferit? Nu politicienii, ci elevii care învață în condiții precare.
Subfinanțarea educației: un mecanism bine uns
Lațcău a adus cifre concrete în discuție: în 2024, școlile din Timișoara aveau nevoie de 58 de milioane de lei, dar guvernul a alocat doar 33 de milioane. Diferența a fost acoperită de primărie, care contribuie cu peste 43% din necesarul de funcționare al școlilor. În acest context, acuzațiile lui Pirtea par mai degrabă o încercare de a distrage atenția de la problemele reale ale sistemului. Dar cine răspunde pentru aceste deficiențe cronice? Nimeni, pentru că în România, responsabilitatea se diluează între instituții.
Performanță versus supraviețuire
Un alt punct de dispută este costul per elev. Lațcău susține că școlile performante, precum Colegiul Național Bănățean sau Liceul „Ana Aslan”, au un cost per elev mai mic decât liceele tehnologice. De exemplu, la Liceul Tehnologic Azur, costul per elev depășește 3.200 de lei, în timp ce la „Ana Aslan” primăria contribuie cu doar 3% din buget. Aceste cifre ridică o întrebare importantă: de ce există o discrepanță atât de mare între școli? Este vorba despre priorități greșite sau despre un sistem care favorizează inegalitățile?
Politica în educație: un joc murdar
În loc să se concentreze pe soluții, politicienii preferă să joace ping-pong cu acuzații. Pirtea acuză primăria de favoritism, în timp ce Lațcău îl acuză pe Pirtea de incompetență și de perpetuarea unui sistem corupt. Între timp, școlile din Timișoara se confruntă cu lipsuri grave, iar elevii sunt cei care plătesc prețul. Este acesta modelul de educație pe care vrem să-l oferim generațiilor viitoare?
Concluzia amară: cine pierde în acest război?
Disputa dintre Pirtea și Lațcău nu este decât o altă manifestare a disfuncționalităților din sistemul de educație românesc. În timp ce politicienii se ceartă, școlile rămân subfinanțate, iar elevii sunt condamnați la un viitor incert. Poate că este timpul ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să prioritizeze educația, nu interesele politice. Dar până atunci, rămânem cu un gust amar și cu o întrebare: cât de jos mai poate coborî sistemul nostru de educație?
Sursa: Tion.ro
