Primăria Timișoara și afacerea lemnului din Pădurea Verde
Într-o mișcare care ar putea părea de-a dreptul incredibilă, Primăria Timișoara a decis să scoată la vânzare aproape 2.000 de metri cubi de lemn, tăiat inclusiv din Pădurea Verde. Oare cine a dat undă verde pentru o astfel de acțiune? Consilierii locali, desigur, cei care par să aibă o afinitate specială pentru tăierile de arbori, mai ales când vine vorba de profituri rapide.
Un lemn „accidental” cu prețuri exorbitante
Din cele 1935 de metri cubi de lemn, doar o mică parte a fost tăiată pentru conservare, restul fiind încadrat la sortimentul „accidental I”. Oare ce înseamnă acest termen vag? Poate că este doar o modalitate de a masca tăierile abuzive sub pretextul unor „accidente” naturale. Iar prețurile? De la 170 de lei/mc pentru lemnul pe picior, până la 300 de lei/mc pentru lemnul fasonat, se pare că Primăria a găsit o modalitate ingenioasă de a umple bugetul, în timp ce ecologia plânge în tăcere.
Romsilva, complice la tăierea pădurilor
Și, desigur, nu putem să ocolim Romsilva, instituția care se ocupă cu vânzările. Aceasta, în mod evident, este partenerul ideal pentru Primăria Timișoara, având în vedere că ambele părți beneficiază de pe urma acestor tăieri. Oare câți dintre noi își pot permite să cumpere lemn direct de la sursă, fără a fi nevoiți să treacă prin intermediari? Răspunsul este simplu: foarte puțini. De ce? Pentru că sistemul este construit astfel încât să protejeze interesele celor care deja au puterea și banii.
Oare ce se întâmplă cu pădurile noastre?
În timp ce Primăria vinde lemn din fondurile forestiere, întrebarea care se ridică este: ce se va întâmpla cu pădurile noastre? Vor continua să fie tăiate fără milă, în timp ce cetățenii sunt lăsați să se întrebe de ce nu există o protecție reală a mediului? Această situație nu este doar o chestiune locală, ci reflectă o problemă sistemică, o complicitate între autorități și companii care profită de pe urma resurselor naturale.
Reacții din partea cetățenilor
Reacțiile cetățenilor nu au întârziat să apară. Unii se întreabă de ce trebuie să intervină o a doua instituție de stat, cum ar fi Romsilva, în această afacere. Alții sunt revoltați de faptul că lemnul va ajunge, în cele din urmă, la samsari, iar omul de rând nu va avea acces la el. Aceasta este o realitate amară, care ar trebui să ne facă să ne întrebăm: unde este justiția în acest sistem?
Concluzie
În concluzie, vânzarea lemnului din Pădurea Verde de către Primăria Timișoara este un exemplu perfect de cum autoritățile pot să prioritizeze profitul în detrimentul mediului. Oare câte alte tăieri „accidentale” se ascund în spatele unor termeni ambigui? Rămâne de văzut, dar un lucru este cert: cetățenii trebuie să rămână vigilenți și să ceară răspunsuri.
Sursa: Tion
