Un preț de 1 leu/kWh? O idee „șugubeață” sau o glumă proastă?
Într-o lume în care crizele energetice sunt la ordinea zilei, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, propune un preț de 1 leu/kWh pentru persoanele vulnerabile. O idee care, pe hârtie, sună bine, dar în realitate este o fantezie. Laurențiu Urluescu, președintele Asociației Furnizorilor de Energie din România (AFEER), nu se sfiește să numească această propunere o „șugubeață” și subliniază că este complet nesustenabilă.
Statul, un debitor de 7 miliarde de lei
Furnizorii de energie așteaptă cu sufletul la gură ca statul să le deconteze datoriile acumulate, o sumă colosală de aproximativ 7 miliarde de lei. În loc să se concentreze pe soluții viabile, ministrul Ivan pare să se joace cu idei care nu fac decât să adâncească criza. Urluescu face apel la stat să plătească datoriile înainte de a lansa astfel de inițiative absurde.
O plafonare imposibilă
Urluescu explică faptul că, pentru ca prețul să fie plafonat la 1 leu/kWh, energia pură ar trebui să coste 0,2 lei/kWh. O sumă care, în prezent, este imposibil de găsit pe piață. Cei care își imaginează că pot obține energie la un preț atât de mic trăiesc într-o lume de basm, departe de realitatea economică.
Întârzierea decontărilor: o rușine națională
Ultima lună decontată de stat este ianuarie 2024, ceea ce înseamnă o întârziere de 20 de luni. Această situație este inacceptabilă și ridică întrebări serioase despre competența și responsabilitatea autorităților. Statul a câștigat 80 de miliarde de lei din schemele de ajutor, dar când vine vorba de a plăti furnizorii, pare că banii dispar.
Crizele și câștigurile statului
Creșterea prețurilor la energie, provocată de pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina, a fost o oportunitate pentru stat de a acumula profituri uriașe. În loc să sprijine furnizorii și consumatorii, autoritățile par să se îmbogățească pe seama lor. Oare cât timp va mai dura până când această situație insuportabilă va fi rezolvată?
Un apel la responsabilitate
Urluescu face un apel clar către stat: înainte să găsească idei „șugubețe”, să plătească datoriile. Este timpul ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să acționeze în interesul cetățenilor, nu doar al propriilor interese financiare. Într-o societate în care drepturile omului și ale consumatorilor sunt priorități, astfel de abuzuri nu ar trebui să fie tolerate.
Concluzie
În final, întrebarea rămâne: cât de mult va mai tolera societatea aceste abuzuri? Cât timp vor mai fi ignorate nevoile reale ale cetățenilor în favoarea unor idei absurde și nesustenabile? Este timpul ca vocea poporului să fie auzită, iar autoritățile să fie trasă la răspundere pentru acțiunile lor.
Sursa: Mediafax
