Efectul austerității oarbe – România începe să piardă viteză de convergență economică
Stabilirea unui termen de aderare a României la Zona Euro în intervalul 2030-2035 impune un nivel ridicat de convergență, atât nominală cât și reală. Tratamentele europene nu oferă țărilor care au aderat la Uniunea Europeană opțiunea, ci obligația de a adopta euro. Astfel, România se află într-o situație delicată, în care tendințele actuale de stagnare economică ar putea afecta grav atingerea acestor obiective.
În această context, România, comparativ cu alte țări, se confruntă cu o încetinire a procesului de convergență economică. Bulgaria, de exemplu, a reușit deja să adere la Zona Euro, în timp ce alte națiuni din Europa Centrală, precum Polonia și Ungaria, își conturează perspectivele de aderare pentru perioada similară. Este crucial ca România să își respecte angajamentele din Planul Național Bugetar Structural, având în vedere traiectoria deficitului bugetar, unde o consolidare inteligentă ar trebui să joace un rol major în susținerea creșterii economice.
Pe măsură ce țara își redefinește strategia de convergență, este vital să atingă un PIB/locuitor cât mai aproape de media Uniunii Europene. În acest sens, nu doar prețurile și salariile sunt esențiale, ci și standardele de educație, sănătate și inovare, care trebuie să se alinieze celor europene pentru a asigura un nivel de trai comparabil. De asemenea, România se află printre cele mai ieftine țări din Uniunea Europeană, cu prețuri mai reduse doar în Bulgaria, ceea ce subliniază o problemă de competitivitate care ar putea împiedica progresul economic.
Romaenii trebuie să fie conștienți de faptul că, în contextul convergenței economice, este esențial ca țările din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, să navigheze cu atenție prin provocările legate de îmbătrânirea demografică și schimbările climatice, care ar putea afecta grav criteriile necesare pentru a rămâne competitivi pe piața euro.
Raportul recent al Institutului Național de Statistică aduce la lumină statisticile referitoare la puterea de cumpărare, care arată că România se află la un nivel asemănător cu Croația, o situație delicată care amenință perspectiva de a răspunde cerințelor europene. Deși în 2024 România se plasa peste multe state din estul Europei în termeni de PIB/locuitor, tendințele actuale indică o posibila stagnare, care ar pune în pericol progresele realizate anterior.
În plus, convergența prețurilor și salariilor ar putea suferi de asemenea, având în vedere că România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește câștigul salarial mediu orar. Totodată, încetinirea creșterii economice are un impact direct asupra veniturilor populției, ceea ce amplifică riscurile ca România să rămână mult timp în urmă față de media europeană în ceea ce privește veniturile.
Eforturile de a asigura o consolidare fiscală care să nu saboteze creșterea economică devin, astfel, priorități esențiale. Numai printr-o strategie bine gândită se va putea menține un ritm de creștere economică dinamic, capabil să susțină standardele de viață în conformitate cu condițiile Uniunii Europene.
