Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR: Stabilizarea datoriei publice – implicații pentru nivelul adecvat al deficitului bugetar primar
Contextul excepțional generat de pandemia de COVID-19 și de războiul din Ucraina a dus la o creștere semnificativă a datoriei publice în Europa Centrală și de Est. În ciuda similarităților economice din această regiune, factorii care au influențat evoluția datoriei publice prezintă diferențe notabile, uneori chiar substanțiale. Leonardo Badea, Prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), subliniază importanța stabilizării datoriei publice și impactul acesteia asupra deficitului bugetar primar.
România se află într-o nouă etapă, fără precedent în era post-decembristă, depășind pragul de 60% din PIB, conform criteriilor de la Maastricht. Exceptând Ungaria, care a avut un nivel al datoriei publice constant peste 70% din PIB după criza financiară din 2008-2009, celelalte țări din regiune nu au experimentat o datorie publică mai mare de 60%. Totuși, noua normalitate, marcată de criza pandemică și de conflictul din Ucraina, a generat condiții economice și financiar-monetare radical diferite față de perioada post-criză. Astfel, în locul dobânzilor minime istorice și al inflației reduse, actualitatea se caracterizează printr-un peisaj macro-financiar complex.
În acest context, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea politicilor fiscale, este esențial să se analizeze dinamica datoriei publice. Conform metodologiei Comisiei Europene și altor studii de specialitate, precum cele realizate de Checherita-Westphal și Semeano (2020), modificările datoriei publice pot fi atribuite trei factori principali: 1) efectul bulgărelui de zăpadă (snowball) determinat de diferențialul ‘r-g‘, 2) soldul bugetar primar (excluzând cheltuielile cu dobânzile) și 3) ajustările de stoc și flux asupra datoriei publice. Aceste ajustări se referă la modificările datoriei care nu sunt direct legate de deficitul bugetar, cum ar fi achizițiile sau vânzările de active financiare, reevaluările și variațiile cursului de schimb.
Analiza perspectivei fiscale pentru România și alte economii din regiune
În continuare, se va examina perspectiva fiscală pentru orizontul 2025-2026 în România și în alte economii similare din Europa Centrală și de Est, având în vedere cei trei factori menționați anterior care influențează raportul dintre datoria publică și PIB. Estimările sunt bazate pe datele și proiecțiile din baza de date AMECO, fiind condiționate de ipoteze legate de evoluția variabilelor macroeconomice relevante, cum ar fi ratele nominale ale dobânzii, inflația și ritmul de creștere economică. Aceste valori estimate pot suferi revizuiri pe măsură ce ipotezele de lucru și informațiile disponibile se actualizează, reflectând modificările din contextul macroeconomic și financiar.
Graficul care ilustrează efectul de tip snowball determinat de diferențialul ‘r-g‘ asupra datoriei publice arată că valorile negative indică efecte de scădere asupra datoriei publice, în timp ce valorile pozitive sugerează efecte de creștere. România beneficiază de efecte mai favorabile asupra datoriei publice comparativ cu alte țări din regiune, atât pentru anul 2025, cât și pentru anii următori.
În ceea ce privește ajustările stoc-flux, interpretarea valorilor din grafic este similară: valorile negative indică efecte de scădere asupra datoriei publice, iar cele pozitive efecte de creștere. România se prezintă favorabil în acest context, având cele mai mici efecte de creștere a datoriei publice datorate ajustărilor stoc-flux. În contrast, Polonia se confruntă cu efecte de creștere semnificative, ceea ce subliniază diversitatea situațiilor economice din regiune.
Deficitul bugetar primar și prognozele pentru datoria publică
Analizând soldul bugetar primar implicit necesar pentru stabilizarea datoriei publice, se observă că România trebuie să mențină un deficit de aproximativ 1% din PIB pentru a evita o creștere a datoriei publice. Un deficit mai mic de 1% ar conduce la o reducere a datoriei, în timp ce un deficit mai mare ar avea efectul opus. Această dinamică este similară și în cazul Ungariei, în timp ce Polonia necesită un excedent pe soldul balanței primare pentru a preveni creșterea datoriei publice.
Cu toate acestea, prognozele pentru 2026-2027 indică deficite bugetare primare care depășesc semnificativ nivelul de 1% în România, ceea ce va determina o creștere a datoriei publice. În cazul Poloniei, deficitele așteptate sunt chiar mai mari decât cele ale României, ceea ce va contribui la o creștere semnificativă a datoriei publice. În contrast, Cehia se așteaptă să aibă deficite bugetare primare sub 1%.
În concluzie, se estimează că datoria publică a României va ajunge la 61,1% din PIB în 2026 și 62,7% în 2027. Polonia va avea un nivel de 64,9% și 69,2%, iar Ungaria va continua să aibă cea mai mare datorie publică din regiune, atingând 73,9% și 74,9% în aceeași perioadă.
Chiar dacă România se plasează pe locul al treilea în regiune în ceea ce privește raportul datorie publică/PIB, condițiile de finanțare a datoriei publice sunt mai puțin favorabile comparativ cu Ungaria și Polonia. Această situație poate genera externalități negative pentru mediul de afaceri și sectorul economic real, având în vedere că orice deficit bugetar primar peste nivelul necesar pentru stabilizarea datoriei publice ar putea conduce la ajustări fiscale viitoare mai ample.
Astfel, asigurarea stabilizării raportului datorie publică/PIB într-un orizont cât mai apropiat este esențială pentru consolidarea sustenabilității fiscale și reducerea vulnerabilităților macrofinanciare din România.
