Teoria surprinzătoare a unui câștigător Nobel: De ce o țară cu tot mai puțini oameni poate deveni mai bogată
Scăderea natalității și îmbătrânirea populației sunt adesea percepute de guverne ca fiind amenințări economice majore care se vor intensifica în decadelor următoare. Cu toate acestea, Daron Acemoglu, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, formulează o teorie provocatoare care contesta această concepție. El sugerează că, în mod surprinzător, o reducere a populației nu duce neapărat la stagnare economică, ci dimpotrivă, poate stimula economiile să devină mai eficiente și inovatoare.
Conform cercetărilor recente realizate de Acemoglu, alături de colegii săi David Autor, Keelan Beirne și Andrew Scott, există un mecanism economic complex care sugerează că, atunci când numărul muncitorilor talentați scade, acest lucru poate face forța de muncă mai valoroasă. Acest paradox economic propune ideea că, în lipsa unui număr suficient de angajați, companiile sunt determinate să investească în tehnologie și să îmbunătățească productivitatea, chiar dacă au de a face cu un număr mai mic de angajați.
O observație remarcabilă în economia globală
Cercetările realizate de Acemoglu au arătat că, în ultimele decenii, țările cu o rată a natalității mai redusă au demonstrat o creștere economică mai rapidă pe cap de adult activ. De exemplu, în Statele Unite, regiunile cu natalitate mai scăzută au înregistrat nu doar o creștere mai rapidă a PIB-ului, dar și a salariilor. Atrăgător este faptul că analiza nu a relevat existența unui impact negativ asupra creșterii PIB-ului total sau a veniturilor agregate în aceste regiuni.
Impactul scăderii forței de muncă asupra economiei
Teoria lui Acemoglu subliniază că atunci când forța de muncă devine o resursă rară, angajatorii sunt constrânși să concureze pentru angajați, oferind salarii mai mari și investind în procese de muncă mai eficiente. De exemplu, în loc să se limiteze la un număr fix de angajați, o companie se va orienta spre achiziționarea de echipamente mai avansate, automatizând anumite operațiuni și optimizând activitatea pentru a crește productivitatea angajaților rămași.
Acemoglu și echipa lui au descoperit că țările cu o natalitate redusă au generat un număr mai mare de brevete în domeniile tehnologice și au văzut o expansiune accelerată a sectoarelor high-tech. De asemenea, productivitatea totală a factorilor de producție a crescut, ceea ce confirmă legătura dintre o forță de muncă rară și inovație economică.
Provocările demografice globale și implicațiile lor
Scrisori recente ale Organizației Națiunilor Unite sugerează că, spre sfârșitul acestui secol, populația globală ar putea începe să scadă, marcând o schimbare demografică semnificativă în comparație cu secolul XX, când nașterile erau mult mai frecvente. În economii dezvoltate precum cele din Asia, cum sunt China, Japonia și Coreea de Sud, se preconizează o scădere nefastă a populației între 20% și 30% până în 2050, aspect care va crea provocări specifice pentru sistemele de pensii și sănătate.
Cercetări recente despre viitorul economic
Acemoglu, în noua sa carte „What Happened to Liberal Democracy? Remaking a Politics of Shared Prosperity”, oferă o viziune asupra declinului încrederii în democrațiile liberale, care au promis prosperitate și mobilitate socială, dar care au eșuat în a face realitate aceste promisiuni pentru o parte semnificativă a populației. El susține că soluția ar trebui să fie un „liberalism orientat spre muncă”, care reîntoarce accentul asupra creării de locuri de muncă de calitate și redistribuirii beneficii.
Totodată, Acemoglu informează că, în fața reducerilor demografice, angajatorii pot experimenta o schimbare a puterii de negociere. Atunci când muncitorii devin resursă rară, companiile sunt forțate să plătească salarii mai mari și să investească în tehnologii benefice pentru angajați. Așadar, teoretizând despre viitor, el avertizează că automatizarea folosită exclusiv pentru reducerea locurilor de muncă poate conduce la inegalitate, iar investiția în inteligența artificială trebuie să fie orientată spre îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru oameni.
România: un caz de studiu pentru teoria lui Acemoglu
România constituie un exemplu relevant în acest context, având în vedere prognozele Eurostat care anticipează o scădere a populației de la 19,04 milioane în 2025 la 14,4 milioane în 2100. Acest scenariu reflectă o provocare economică considerabilă. Legea de a răspunde la modificările demografice trebuie să devină parte integrantă a strategiei economice naționale. Deci, întrebarea nu mai este „cum oprim declinul populației?”, ci „cum putem aborda economia într-o lume în care populația scade?”.
Prin urmare, dacă România îmbrățișează investițiile în tehnologie și inovație, alături de dezvoltarea productivității angajaților, atunci posibilitatea de a deveni mai prosperă, chiar și cu aceeași populație sau cu o populație în scădere, devine o realitate viabilă.
