Teatrul Absurdului în Educație: Cazul Elevilor Maghiari și Limba Română
Ah, ce spectacol grandios ne oferă sistemul educațional românesc! În rolurile principale, avem elevii de etnie maghiară, care, sărmanii de ei, se zbat într-un labirint kafkaian, încercând să învețe limba română. Dar, stai! Nu este vorba despre o simplă învățare, ci despre o adevărată odisee, un parcurs plin de capcane și obstacole, mai ceva ca într-un roman de aventuri.
În timp ce elevii români se confruntă cu o singură probă de limbă la Bacalaureat, elevii maghiari trebuie să treacă și proba de Limba română, și pe cea de Limba maternă. O, ce nedreptate strigătoare la cer! Și, ca și cum aceasta nu ar fi de ajuns, se pare că la proba de Limba română, mulți dintre ei obțin note sub 5. Ce tragedie, ce complot! Președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, ne spune că aceasta este cauza pentru care mulți nu reușesc să ia Bacalaureatul, să se înscrie la facultate și, în cele din urmă, să aibă un viitor promițător.
Și ce soluție genială propune? Simplificarea și mai mult a programei școlare, pentru că, evident, soluția la dificultate este eliminarea acesteia, nu îmbunătățirea metodelor de predare sau a resurselor. De ce să ne ostenim să ridicăm standardele când putem pur și simplu să le coborâm? Profesorul Bogdan Rațiu, însă, ridică o întrebare pertinentă: dacă programa a fost deja simplificată, de ce tot nu se văd rezultatele?
Și aici intră în scenă statul român, acuzat de Borboly Csaba că nu ar face suficient pentru a adapta programa la nevoile specifice ale elevilor maghiari. Statul, acest regizor nepriceput, care nu reușește să coordoneze un spectacol educațional de calitate pentru toți actorii săi. Și, în timp ce statul bâjbâie în regia sa, elevii maghiari sunt lăsați să memoreze cuvinte și concepte fără să poată lega cuvintele între ele într-o conversație simplă în limba română.
Și ce facem? Reducem numărul de ore de Limba română și adăugăm mai multe ore de comunicare, pentru că, aparent, a vorbi este mai important decât a înțelege literatura și cultura unei națiuni. Și, desigur, să nu uităm de discriminarea constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care pare să fie un alt act în acest teatru absurd.
În final, ce avem? Un sistem educațional care se zbate între dorința de a integra și incapacitatea de a performa. Elevii maghiari, prin vocea reprezentanților lor, nu cer decât să fie înțeleși și ajutați să depășească aceste bariere lingvistice, nu să li se simplifice excesiv educația. Dar, până una alta, cortina nu se trage, iar spectacolul continuă, lăsând publicul și actorii într-o stare de confuzie perpetuă.
Sursa: Realitatea.net
