Lucrările la Școala Gimnazială nr. 15: între promisiuni și realitate
Primăria Timișoara anunță cu mândrie că reabilitarea și extinderea Școlii Gimnaziale nr. 15 din Fratelia avansează. O parte din lucrări sunt finalizate, iar mobilierul nou, în valoare de 66.740 lei fără TVA, este deja comandat. Bănci, scaune, dulapuri, catedre, panouri de afișaj și alte dotări sunt promise elevilor, toate finanțate din fonduri europene. Sună bine, nu-i așa? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm.
Un șantier fără sfârșit
Lucrările la această școală au început în 2023, iar termenul inițial de finalizare era de șase luni. Șase luni! Și totuși, suntem în 2025, iar șantierul încă nu este gata. Contractul semnat cu firma ALEX-DIA CONSTRUCT S.R.L., în valoare de peste 3,8 milioane de lei cu TVA, pare să fie doar o altă poveste despre întârzieri și modificări „nesubstanțiale”. Cât de nesubstanțiale pot fi aceste modificări când termenul de finalizare a fost împins până la sfârșitul anului 2025?
Promisiuni și panouri solare
Proiectul include reabilitarea și etajarea corpului B, transformarea fostului atelier al școlii în patru săli de clasă și modernizarea instalațiilor. Ba chiar și un sistem de panouri solare! Totul sună ca un vis frumos, dar realitatea este că finanțarea europeană disponibilă, de 2,6 milioane de lei, a fost utilizată doar parțial până acum. De ce? Pentru că termenul de finalizare a fost prelungit de mai multe ori, iar birocrația pare să fie mai puternică decât dorința de a oferi elevilor condiții decente.
Educație sau propagandă?
Primarul Dominic Fritz declară că acest proiect face parte din angajamentul de a reduce diferențele dintre școlile din Timișoara. Dar cum rămâne cu diferențele dintre promisiuni și fapte? Cum să vină elevii „cu interes și plăcere” la școală, când șantierul pare să fie o constantă, iar termenele sunt doar niște cifre pe hârtie?
Un model de ineficiență
Acest proiect este finanțat prin Programul Operațional Regional 2014–2020, dar modul în care fondurile sunt gestionate ridică semne de întrebare. De ce a fost necesară prelungirea termenului de finalizare de două ori? De ce nu s-a respectat durata inițială a contractului? Și, mai ales, cine răspunde pentru aceste întârzieri?
Condiții egale sau iluzii egale?
În timp ce autoritățile locale se laudă cu investițiile în educație, realitatea este că elevii din Fratelia încă așteaptă să învețe într-un mediu adecvat. Mobilierul nou și panourile solare sunt doar o fațadă dacă școala nu este finalizată la timp. Iar promisiunile despre „condiții egale” rămân doar vorbe goale într-un oraș unde ineficiența pare să fie regula, nu excepția.
