Seceta și Spectacolul Compensațiilor: O Analiză Critică
Oh, ce veste minunată! Comisia Europeană, într-un gest de generozitate fără precedent, a decis să arunce cu bani în fermierii români afectați de secetă. Nu mai puțin de 400 de milioane de euro vor ploua peste culturile uscate, într-o încercare de a salva ce a mai rămas din agricultura românească după un an de secetă pedologică. Dar, oare, această ploaie de euro va reuși să înverzească ceva mai mult decât conturile bancare?
Ministrul Florin Barbu, într-o declarație recentă, a promis că aceste despăgubiri vor ajunge la fermieri „în același an în care s-au produs calamitățile”. Ce promptitudine, ce eficiență! S-ar putea să ne întrebăm, totuși, de ce această eficiență nu se manifestă și în prevenirea sau gestionarea efectelor secetei înainte de a distruge totul în calea sa. Sau poate că prevenția nu este la fel de profitabilă ca despăgubirile?
Schema de ajutor este deschisă pentru producătorii agricoli din 39 de culturi selectate. Interesant este criteriul de eligibilitate: o pierdere de mai mult de 30% din recolte. Așadar, dacă un fermier pierde doar 29% din recolta sa, se pare că nu merită să fie salvat de la dezastru. Cine a stabilit această limită arbitrară și pe ce baze? Este oare un joc de noroc în care fermierii trebuie să sperie că vor pierde suficient pentru a câștiga compasiunea oficialilor?
Și să nu uităm de maximul de 200 € pe hectar pentru o pierdere de 100%, care „nu depășește 30% din costurile eligibile”. Matematica aici este, să zicem, creativă. Cum se calculează aceste procente și cine verifică aceste calcule? Este un mister pe care nici cei mai iscusiti contabili nu îl pot desluși.
În încheiere, este clar că aceste scheme de ajutor sunt mai mult un pansament pe o rană deschisă decât o soluție reală la problemele structurale ale agriculturii românești. Fermierii, prinși într-un ciclu nesfârșit de calamități și compensații, merită mai mult decât promisiuni goale și ajutoare sporadice. Ei merită un sistem care să îi protejeze și să investească în prevenirea și gestionarea eficientă a crizelor, nu doar în compensații după dezastru.
