Adio, „Dan Păltinișanu”! Un simbol al Timișoarei dispare sub buldozere
Stadionul „Dan Păltinișanu”, odinioară mândria Timișoarei, își trăiește ultimele clipe. Duminică, timișorenii de toate vârstele s-au adunat pentru a-și lua rămas bun de la acest monument al sportului și culturii locale, înainte ca buldozerele să-l transforme în moloz. Consiliul Județean Timiș a organizat un eveniment de adio, intitulat „La revedere, Marele Oval!”, o ultimă încercare de a păstra vie amintirea unui loc încărcat de istorie.
Un spectacol al nostalgiei și al uitării
De la ora 16, stadionul a fost martorul unor meciuri demonstrative care au reunit generații de jucători. Echipa Poli Old Boys, reprezentând gloria anilor ’90 și 2000, a împărțit terenul cu actuala echipă Politehnica Timișoara și Politehnica Femina. În paralel, copiii au fost implicați în ateliere de realizat steaguri și fanioane, o încercare de a insufla un strop de pasiune pentru un club care, în mod ironic, își pierde casa.
Voluntarii Druckeria și TVR Timișoara au proiectat imagini din istoria stadionului, un colaj de momente care, deși emoționante, nu pot șterge gustul amar al demolării. Suporterii au pregătit un moment coregrafic specific, un ultim omagiu adus locului care le-a fost martor al bucuriilor și dezamăgirilor sportive.
Un adio muzical și un final luminos
Atmosfera a fost întreținută de artistul Dani Tobe și trupa Noi din Banat, iar de la ora 19:15, scena a fost preluată de Cargo, trupa care a marcat generații întregi cu melodiile sale. Piesa „Zi cu soare, fără soare”, un imn neoficial al stadionului, a răsunat din nou, evocând amintiri din vremurile de glorie ale echipei Poli Timișoara.
Evenimentul s-a încheiat cu un spectacol de lasere, un ultim strigăt de lumină înainte ca întunericul să cuprindă definitiv „Dan Păltinișanu”. Un final spectaculos, dar care nu poate ascunde sentimentul de pierdere resimțit de comunitate.
Un simbol distrus, o comunitate dezamăgită
Demolarea stadionului „Dan Păltinișanu” nu este doar sfârșitul unei clădiri, ci și al unei epoci. Este o mărturie a nepăsării autorităților, a incapacității de a conserva patrimoniul local și de a respecta istoria. În timp ce buldozerele își fac loc, rămâne întrebarea: ce urmează? Ce va lua locul acestui simbol al Timișoarei? Și, mai ales, ce rămâne din identitatea unei comunități care își vede trecutul șters cu atâta ușurință?
