Amenințări și absențe: Radiografia unui dezastru în învățământul seral
Într-un scenariu care ar putea fi confundat cu o farsă grotescă, prefectul Mihai Ritivoiu a descoperit că învățământul seral din județul Timiș este mai mult o iluzie decât o realitate. După un control inopinat, efectuat de inspectoratul școlar, s-a constatat că peste 90% dintre elevii înscriși în aceste clase erau absenți. Și, ca și cum situația nu era suficient de gravă, o parte semnificativă a profesorilor a decis să urmeze exemplul elevilor, lipsind și ei de la datorie.
Rezultatele? Catastrofale. Dintr-un total de 2.418 elevi înscriși în 91 de clase, doar 191 au fost prezenți. Șase licee au raportat prezență zero, iar singura excepție notabilă a fost Liceul Tehnologic „Valeriu Braniște” din Lugoj, care a reușit să atingă o prezență de 65%. În rest, „dezastru”, cum a descris prefectul situația. Dar ce altceva ne-am putea aștepta de la un sistem care pare să funcționeze pe pilot automat?
„Nu voi tolera continuarea acestei practici”
Prefectul Ritivoiu a reacționat cu o serie de amenințări directe, promițând controale lunare și ad-hoc pentru a preveni „aranjamentele” și a elimina orice suspiciuni. Mai mult, acesta a declarat că, dacă rata de absență va depăși 40%, va solicita Inspectoratului Școlar să nu mai aprobe clase de seral pentru anul următor. Un gest radical, dar oare suficient pentru a resuscita un sistem care pare să fie în comă profundă?
„Ne mințim singuri pe bani grei și după aia ne mirăm de ce n-avem noroc în viață!”, a exclamat Ritivoiu, subliniind pierderile financiare și diluarea competențelor economiei românești. Declarația sa, deși dură, ridică întrebări serioase despre eficiența și relevanța învățământului seral în forma sa actuală.
Un sistem în derivă: Cine este responsabil?
Absențele masive nu sunt doar o problemă de disciplină, ci reflectă o criză mai profundă a sistemului educațional. Profesorii lipsesc, elevii lipsesc, iar banii publici se scurg într-un abis al incompetenței și nepăsării. Cine răspunde pentru această situație? Inspectoratul Școlar, care ar trebui să monitorizeze și să reglementeze? Profesorii, care par să fi abandonat complet misiunea educațională? Sau poate elevii, care, în lipsa unei motivații reale, aleg să ignore complet aceste cursuri?
Într-o societate în care educația ar trebui să fie un pilon al dezvoltării, astfel de situații nu ar trebui să existe. Și totuși, ele persistă, alimentate de un amestec toxic de indiferență, lipsă de responsabilitate și, probabil, interese ascunse.
Învățământul seral: O soluție sau o problemă?
Prefectul a recunoscut importanța învățământului seral, dar a subliniat că, în forma sa actuală, acesta nu face decât să consume resurse fără a oferi rezultate. Salariile profesorilor sunt plătite, dar elevii nu sunt pregătiți corespunzător. În aceste condiții, se pune întrebarea: mai are sens să menținem aceste clase?
În timp ce prefectul promite măsuri drastice, rămâne de văzut dacă acestea vor avea un impact real sau dacă vor fi doar un alt episod din seria interminabilă a promisiunilor neîmplinite. Cert este că, fără o reformă profundă și o asumare reală a responsabilității, învățământul seral din Timiș – și, probabil, din întreaga țară – va continua să fie o gaură neagră pentru bugetul public și o sursă de frustrare pentru toți cei implicați.
