„Țeparii să plătească” – o poveste fără sfârșit în administrația publică
Într-un spectacol tragicomic al incompetenței și al corupției, Primăria Timișoara revine cu un nou episod din saga „Cinema Dacia”. După patru ani de promisiuni neonorate și lucrări abandonate, primarul Dominic Fritz anunță, cu o indignare bine calibrată pentru rețelele sociale, că firma T.T. & Co Solaria Grup va fi penalizată cu 11,6 milioane de lei. Suma, aproape echivalentă cu valoarea contractului, este cerută pentru un proiect care trebuia finalizat în 12 luni, dar care a fost lăsat în paragină încă din vara trecută.
Dar să nu ne grăbim să aplaudăm acest gest de „justiție”. Căci, în spatele acestor declarații răsunătoare, se ascunde o realitate bine cunoscută: firmele care câștigă licitații publice cu oferte suspect de mici sunt aceleași care, ulterior, șantajează administrațiile locale pentru prelungiri și majorări de tarife. O metodă veche, dar eficientă, care pare să prospere în umbra complicității și a indiferenței autorităților.
Un contract semnat, un dezastru garantat
Contractul pentru reabilitarea Cinema Dacia a fost semnat în martie 2021, după o licitație care a atras cinci ofertanți. Solaria Grup, liderul asocierii cu firma EURAS, a venit cu o ofertă de 12,38 milioane de lei, sub valoarea estimată de 13,7 milioane de lei. O afacere „avantajoasă” pentru bugetul local, până când realitatea a demonstrat contrariul. Patru ani mai târziu, lucrările sunt departe de a fi finalizate. Nici măcar corpurile de iluminat nu au fost montate, iar zugrăveala și montarea scaunelor par să fie doar vise îndepărtate.
În schimb, Primăria Timișoara a fost nevoită să se confrunte cu un șantier abandonat și cu o firmă care pare să fi perfecționat arta tergiversării. Într-o postare plină de patos, primarul Fritz promite că „neserioșii” vor fi excluși din viitoarele licitații publice. Dar câți dintre acești „neserioși” au fost cu adevărat trași la răspundere până acum?
Un istoric de eșecuri și complicități
Problemele cu Solaria Grup nu sunt o noutate. Aceeași firmă a fost implicată în proiecte similare la Liceul Lenau și Școala Generală 30, ambele finalizate cu întârzieri și rezilieri de contracte. La Generală 30, lucrările au fost abandonate la un stadiu de 70%, iar Primăria a fost nevoită să reia licitația. Penalitățile de 2,7 milioane de lei și certificatul negativ nu au fost suficiente pentru a preveni alte eșecuri. În mod ironic, firma a continuat să participe la licitații publice, demonstrând că sistemul este mai degrabă un colac de salvare pentru „țepari” decât un gardian al interesului public.
Mai mult, Solaria Grup a fost acuzată de depunerea unor acte false pentru reabilitarea Liceului Lenau. Deși plângerea penală a fost depusă, rezultatele concrete întârzie să apară. Într-un alt episod, lucrările de la Conacul Mocioni din Foeni, gestionate de aceeași firmă, au fost finalizate cu aproape un an întârziere. Și totuși, Solaria Grup continuă să fie un nume cunoscut în licitațiile publice, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Un sistem care protejează „țeparii”
În spatele acestor eșecuri se află un sistem care pare să funcționeze mai degrabă în favoarea firmelor neserioase decât a cetățenilor. Certificatul negativ, menit să împiedice participarea la licitații publice, este adesea ignorat sau contestat în instanță. Iar administrațiile locale, deși pline de bune intenții în declarații, par incapabile să implementeze măsuri eficiente pentru a preveni astfel de situații.
În acest context, declarațiile primarului Fritz despre „sfârșitul vremurilor în care firmele nu erau pedepsite” sună mai degrabă ca un exercițiu de PR decât ca o promisiune reală de schimbare. Căci, până când sistemul nu va fi reformat din temelii, „țeparii” vor continua să prospere, iar cetățenii vor plăti prețul incompetenței și al corupției.
