Un proiect verde într-o mare de birocrație
Într-o țară unde promisiunile sunt mai dese decât faptele, iată că se anunță cu surle și trâmbițe un nou proiect finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Comuna Sânandrei din județul Timiș devine, cel puțin pe hârtie, un pol al educației moderne, grație unui proiect de construire a unei „școli verzi”. Valoarea totală? Peste 20 de milioane de lei. Sună bine, nu-i așa? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm.
Fonduri generoase, dar pentru cine?
Din suma totală, aproape 16,6 milioane de lei sunt bani nerambursabili. Restul, evident, vine din buzunarele contribuabililor. Și, ca să fie treaba completă, avem și o componentă de TVA eligibilă de peste 3 milioane de lei. Într-o țară unde școlile încă se încălzesc cu sobe pe lemne, iar toaletele sunt în curte, această investiție pare mai degrabă o vitrină pentru Uniunea Europeană decât o soluție reală pentru problemele educației.
Obiective nobile, dar cât de realizabile?
Proiectul promite multe: un nou corp de clădire, îmbunătățirea calității vieții locuitorilor, implicarea comunității în politicile educaționale și, desigur, contribuția la obiectivele Uniunii Europene privind clima. Sună ca un vis frumos, dar să fim serioși. Câte astfel de proiecte au fost anunțate cu fast și câte au fost duse la bun sfârșit fără întârzieri, costuri suplimentare sau scandaluri de corupție?
Economia circulară sau cercul vicios al promisiunilor?
Un alt punct de atracție este integrarea principiilor economiei circulare. Se vorbește despre reciclare, prevenirea deșeurilor și clădiri cu consum energetic aproape de zero. Dar cine va monitoriza toate acestea? Și mai ales, cine va răspunde dacă aceste promisiuni rămân doar pe hârtie? Într-un sistem unde transparența este mai degrabă o glumă proastă, aceste întrebări rămân fără răspuns.
Termene strânse, dar ce urmează?
Proiectul are un termen de finalizare stabilit pentru 31 decembrie 2025. Într-o țară unde lucrările de infrastructură sunt sinonime cu întârzierile, acest termen pare mai degrabă o glumă bună. Și dacă nu se respectă? Ei bine, cineva va da din umeri, iar contribuabilii vor plăti nota de plată.
Un alt proiect, aceeași poveste?
Deși inițiativa pare lăudabilă, nu putem să nu ne întrebăm: cât din această sumă va ajunge cu adevărat în beneficiul comunității și cât se va pierde pe drum, în buzunarele celor care știu să joace jocul fondurilor europene? Într-un peisaj dominat de corupție și incompetență, scepticismul nu este doar justificat, ci necesar.
În concluzie, deși proiectul „Școala Verde” din Sânandrei este un pas înainte pe hârtie, rămâne de văzut dacă va fi și un pas înainte în realitate. Până atunci, rămânem cu întrebările și cu speranța că, măcar de data aceasta, lucrurile vor fi făcute cum trebuie.
