De ce vinde România energie ieftină Bulgariei și o cumpără înapoi de 7 ori mai scump?
Fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a adus în atenție o situație problematică a sistemului energetic românesc, subliniind că România vinde energie Bulgariei la prețuri semnificativ mai mici în timpul zilei, pentru ca apoi să o cumpere înapoi seara la costuri exorbitante, de până la șapte ori mai mari. Această discrepanță este motivată în mare parte de lipsa capacităților adecvate de stocare a energiei electrice în România.
Burduja a explicat că, în perioada de vârf de producție, în special pe timp de zi, România reușește să alimenteze piața bulgară cu energie ieftină datorită surplusului de producție și consumului redus. În contrast, seara, pe fondul unei cereri ridicate și a unei producții interne scăzute, România se vede nevoită să importe energie de la Bulgaria la prețuri considerabil mai mari. Fostul ministru a specificat: „La prânz, când soarele arde, vindem energia vecinilor bulgari la preț mic. Seara, cumpărăm energia de la bulgari de 7 ori mai scump.” Acest ciclu economic deficitar a dus, conform estimărilor lui Burduja, la pierderi semnificative pentru România; în luna aprilie, țara noastră a plătit Bulgariei 33 de milioane de euro pentru energie, corelativ cu numai 5 milioane de euro câștigați din exporturi.
Una dintre vulnerabilitățile sistemului energetic românesc este legată de investițiile insuficiente în tehnologii moderne de stocare a energiei. Bulgaria a făcut pași importanți în acest sens, alocând 600 de milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii de baterii de stocare în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Spre deosebire de aceasta, România a alocat doar 80 de milioane de euro pentru aceleași scopuri, sumă cu mult inferioară, ceea ce ilustrează o întârziere semnificativă în termenii modernizării și adaptării la nevoile actuale ale pieței energetice.
Într-un context în care Bulgaria a realizat progrese considerabile în sectorul energetic, România se confruntă cu un deficit operațional. Burduja a menționat că, la începutul anului 2023, România avea doar 14 MWh capacitate de stocare și că a lăsat în urma sa mai multe proiecte destinate îmbunătățirii acestei situații. Acesta a afirmat că, dacă privim spre viitor, România dispune de resursele necesare pentru a reintra în competiție, dar este esențial să se investească în infrastructură și tehnologii moderne.
Irineu Darău, actualul ministru al Economiei, a abordat și el această situație, subliniind că problemele actuale sunt rezultatul unei neglijențe care s-a acumulat în timp, în special în ultimii 10-15 ani. Darău a subliniat importanța responsabilității în această privință și a exigentelor de planificare, evidențiind că guvernele anterioare au avut ocazia să rezolve aceste probleme, dar au ales să le ignore.
În concluzie, disparitățile din sectorul energetic românesc sunt un indiciu clar că acțiunile de restructurare și modernizare sunt imperative. Contextul în care România ajunge să se confrunte cu un cost ridicat al energiei, în timp ce îi vinde energia vecinului la prețuri competitive, este nu doar frustrant, ci și un apel urgent la acțiune în vederea dezvoltării unei strategii energetice naționale eficiente și sustenabile.
