Bilanțul Energetic al României: O Perioadă de Provocări
Expertul în energie, Adrian Vintilă, analizează situația energetică a României în ultimii 15 ani, subliniind dificultățile întâmpinate în implementarea politicilor energetice. Conform datelor oficiale, țara a realizat investiții în capacități de producție de energie electrică de doar 9.072 MW, însă în aceeași perioadă a scos din exploatare 7.911 MW, ceea ce înseamnă că România a înregistrat o creștere netă de numai 1.161 MW într-un interval de timp considerabil. Această capacitate adăugată este echivalentă cu ceea ce produsează, la capacitate maximă, Centrala Nucleară de la Cernavodă. Această situație sugerează că, de fapt, progresele înregistrate sunt minime, chiar dacă statisticile par promițătoare.
Ce s-a Schimbat în Structura Energetică
Vintilă explică că România a construit în total 1.925 MW de centrale pe baza combustibililor fosili (gaz și cărbune), cumulând, totodată, 6.514 MW din surse regenerabile, cum ar fi energia solară și eoliană. De asemenea, au fost instalate 632 MW în capacități de stocare. Paradoxal, în acești 15 ani, România a reconfigurat semnificativ structura sistemului energetic, trecând de la surse predictibile la unele care depind exclusiv de condițiile meteorologice, cum ar fi vântul și soarele.
Consecințele Politicilor Energetice
O mare parte din competențele interne, cum ar fi centralele pe cărbune și gaze, au fost închise fără a fi înlocuite cu suficiente capacități de producție care să funcționeze în mod constant. Această tranziție ineficientă a dus la apariția unui surplus de energie pe timpul zilei, dar un deficit semnificativ pe timpul serii, moment în care consumul electric e la apogeu. Vintilă subliniază că, în ciuda apariției unora dintre cele mai mari capacități de producție din ultimul deceniu, această configurare a dus la o capacitate reală de furnizare a energiei destul de scăzută pe durata orelor de vârf.
Ineficiența Stocării Energiei
Un alt aspect critic evidențiat de expert este întârzierea semnificativă în dezvoltarea soluțiilor de stocare a energiei. Până în 2023, România nu a realizat investiții notabile în acest sector, iar reperele temporale arată că stocarea va începe efectiv abia în 2024-2025, având în vedere că la începutul anului 2026 existau doar 632 MW de capacități de stocare. Această situație este preocupantă, având în vedere că a fost construită o capacitate considerabilă de energie regenerabilă, dar fără o infrastructură adecvată de stocare.
Simțul Urgent de Responsabilitate
În concluzie, analiza realizată de Adrian Vintilă scoate în evidență o problemă fundamentală: România nu a eșuat din cauza investițiilor în surse regenerabile, ci pentru că închiderea centralelor cu producție constantă nu a fost însoțită de o sincronizare corespunzătoare în ceea ce privește înlocuirea acestora cu capacități noi, flexibile și de stocare. Această discriminare între tranzițiile energetice planificate, dar inefice, și cele în care nu s-a acționat coordonat, a dus la efecte negative asupra consumatorilor finali, care necesită energie fiabilă și constantă.
