Complexul Energetic Oltenia: Energia unei țări nu poate fi un pariu
În contextul recentelor opriri ale unităților de la Cernavodă, România s-a confruntat cu o pierdere temporară a unei surse vitale de energie, care, de obicei, contribuia cu aproximativ 20% la producția națională de electricitate. Această situație a forțat România să caute soluții în importuri, în special în orele de vârf, seara, când producția de energie din surse fotovoltaice scade semnificativ, ajungând aproape la zero. În această lumină, Complexul Energetic Oltenia (CEO) subliniază importanța menținerii surselor interne de energie, cum ar fi cărbunele, pentru a asigura continuitatea funcționării Sistemului Energetic Național.
În pofida angajamentelor de decarbonizare ce vizează retragerea treptată a capacităților pe bază de lignit, nevoia de energie stabilă și disponibilă rămâne o prioritate. Astfel, în data de 17 august 2026, grupul 4 de la Termocentrala Rovinari a fost repus în funcțiune, livrând energie în jurul orei 15.00. Pe parcursul serii, cărbunele a atins o producție de 1.084 MW, acoperind o parte semnificativă din necesarul național.
Victor Banța, doctor în management și membru al Consiliului de Supraveghere al CEO, a discutat despre provocările cu care se confruntă compania în actualul context energetic. Întrebat despre cum poate CEO să-și păstreze rolul în securitatea energetică a României într-o perioadă de restructurare, Banța a subliniat că, deși tranziția energetică este necesară, statul trebuie să asigure condițiile financiare corespunzătoare pentru a susține această transformare. Dacă CEO este solicitat să fie disponibil în momente critice, capacitatea financiară a companiei nu trebuie slăbită.
Conform planului de restructurare al CEO, adoptat conform deciziilor Uniunii Europene, este prevăzut un ajutor de stat de aproximativ 2,66 miliarde euro, condiționat de implementarea unor reforme necesare. Cu toate acestea, în februarie 2026, Guvernul a recunoscut că nu a alocat un grant de 425,8 milioane lei, ceea ce a pus o presiune suplimentară asupra resurselor financiare ale companiei. CEO a raportat în 2025 o pierdere netă de 1,1 miliarde lei, iar întreaga situație a ridicat întrebări cu privire la sustenabilitatea financiară a acestui proces de tranziție.
Ceea ce deranjează, în opinia lui Banța, este inconsistența dintre angajamentele statului și realitățile economice ale CEO. Statul român, ca acționar majoritar, trebuie să definească clar politica energetică și să ofere resursele necesare pentru ca CEO să poată îndeplini aceste angajamente. În acest context, Banța a făcut apel la coerență din partea autorităților: „Dacă statul a decis că această companie trebuie să parcurgă tranziția, trebuie să-i asigure și cadrul pe care și l-a asumat.”
Energia pe bază de cărbune, deși contestată din cauza emisiilor de CO₂, joacă un rol strategic datorită capacității sale de a fi stocată, în contrast cu sursele regenerabile, care sunt dependente de condițiile meteorologice. De asemenea, înocentul lui Banța este că România nu trebuie să facă alegerea falsă între cărbune și sursele regenerabile; aceasta trebuie să dezvolte o infrastructură diversificată care să includă atât producția regenerabilă, cât și soluții de stocare eficientă.
În concluzie, tranziția energetică nu ar trebui să fie văzută ca o simplă închidere a capacităților tradiționale, ci mai degrabă ca o transformare responsabilă, care necesită investiții și un management adecvat al resurselor. Și, poate cel mai important, „să nu distrugem podul înainte să ajungem pe celălalt mal”, ca un principiu de bază în abordarea securității energetice pentru România.
