Acasă Blog Pagina 835

Roberto Fonseca, Jordan Rakei și alți artiști la Festivalul JAZZx în Piața Libertății – Tion.

0

Confidențialitatea: Un Paravan Strălucitor pentru Manipulare?

Ah, confidențialitatea! Acea dulce iluzie pe care ni se promite că o avem când navigăm pe internet. „Pentru noi, confidențialitatea Dvs. este importantă,” ne asigură ei, cu toate că în realitate, suntem doar pioni pe tabla lor de șah digital. Noi și partenerii noștri, zic ei, folosim tehnologii precum modulele cookie. Dar să nu ne facem iluzii, acestea nu sunt pentru a ne îmbunătăți experiența online, ci pentru a personaliza anunțurile publicitare, pentru a ne transforma în ținte mai profitabile.

Consensul: O Alegere sau O Forțare a Mâinii?

Și vine partea cea mai „interesantă”: consimțământul. Faceți clic mai jos pentru a vă da consimțământul privind utilizarea acestei tehnologii. Ce opțiuni avem, de fapt? Este oare consimțământul nostru unul informat, când alternativele sunt atât de limitate și când renunțarea la servicii esențiale online pare imposibilă? Vă puteți răzgândi și puteți schimba opțiunile în orice moment, ne spun ei. Dar cât de ușor este să navighezi prin labirintul setărilor obscure pentru a-ți proteja cu adevărat datele?

Revolta Digitală: Este Timpul să Ne Recâștigăm Confidențialitatea

Este esențial să ne întrebăm cât de mult din „confidențialitatea” promisă este reală și cât este doar un fum de artificii menit să ne distragă atenția în timp ce datele noastre sunt exploatate. Trebuie să fim vigilenți, să ne educăm și să cerem mai mult de la aceste entități care pretind că le pasă de confidențialitatea noastră. Poate că a venit timpul pentru o revoltă digitală, o luptă pentru a ne recâștiga drepturile și pentru a impune transparență reală în acest joc al datelor.

Sursa: https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/roberto-fonseca-jordan-rakei-si-alti-artisti-urca-pe-scena-festivalului-jazzx-in-piata-libertatii-1886213/

Timpark anunță încadrarea proiectului de reorganizare a parcărilor.

0

Revoluția Urbană sau Mascarea Distrugerii?

În inima Timișoarei, sub masca unei inițiative de „reorganizare a parcărilor și spațiului public”, se ascunde un proiect care ar putea să schimbe fața orașului – și nu neapărat în bine. Proiectul „DALI”, așa cum a fost botezat, propune o transformare majoră a mai multor străzi, inclusiv strada Proclamația de la Timișoara, str. Episcop Augustin Pacha, str. Carol Telbisz și altele. Dar ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor planuri grandioase?

Transparență sau Formalitate?

APM Timiș a anunțat publicul despre decizia de încadrare în cadrul evaluării impactului asupra mediului pentru acest proiect. Documentația poate fi „consultată” la sediul autorității sau pe un website care probabil că va testa răbdarea oricărui cetățean interesat să navigheze prin hățișul birocratic. Publicul poate să își exprime comentariile și observațiile, dar să fim serioși, cât de mult contează acestea într-un sistem unde deciziile par să fie deja pecetluite?

Impactul Asupra Comunității: Un Joc de Noroc?

Proiectul „DALI” nu este doar o simplă reorganizare urbanistică, ci o redefinire a modului în care comunitatea va interacționa cu spațiul său vital. Străzi întregi vor fi transformate, iar impactul asupra mediului și asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor rămâne un subiect deschis la interpretări. În timp ce autoritățile promit o îmbunătățire a calității vieții, scepticismul rămâne la ordinea zilei în rândul celor care au văzut deja cum „modernizările” pot adesea să strice mai mult decât să repare.

Un Apel la Vigilență Civică

Este esențial ca locuitorii Timișoarei să nu stea pasivi, ci să participe activ la discuțiile despre proiectul „DALI”. Fiecare voce contează și fiecare opinie poate contribui la modelarea unui oraș care să fie cu adevărat al cetățenilor săi, nu doar al planurilor urbanistice grandioase care servesc interesele a câțiva. Timișoara are nevoie de dezvoltare, dar nu de sacrificarea spiritului său pe altarul „progresului” necontrolat.

Sursa: aici

Românii au cheltuit 63 milioane euro în cinematografe în 2023.

0

Explozia Cheltuielilor în Cinematografe: O Oază de Prosperitate sau un Miraj Economic?

Într-un spectacol de cifre ce pare desprins din scenariile hollywoodiene, românii au reușit să cheltuie anul trecut nu mai puțin de 308 milioane de lei (aproximativ 63 de milioane de euro) pe bilete de cinema. Aceasta reprezintă o creștere de 25% față de anul anterior, conform datelor furnizate de Centrul Național al Cinematografiei și analizate de Cushman & Wakefield Echinox. Dar ce stă, oare, în spatele acestor numere impresionante?

Creșterea Numărului de Spectatori: O Reflecție a Culturii sau a Inflației?

Numărul spectatorilor în sălile de cinema a crescut cu 16%, ajungând la aproape 13 milioane de persoane. Acest număr este cu puțin sub recordul din 2019, când piața a înregistrat 13,1 milioane de clienți. Interesant este că, în ciuda acestei creșteri numerice, prețul biletelor a urcat cu 8% anul trecut. Așadar, ne întrebăm: creșterea aceasta este un semn al revenirii culturale sau doar o manifestare a inflației care a cuprins economia?

Concentrarea Pieței: Cine Profită de pe Urma Cinematografelor?

La sfârșitul anului trecut, România număra 103 cinematografe, cu o majoritate covârșitoare de săli multiplex, care adună peste 96% din încasări și 94% din numărul de spectatori. Aceste cifre sugerează o concentrare a pieței în mâinile câtorva operatori majori, o tendință care ridică întrebări despre diversitatea și accesibilitatea culturală în rândul populației.

Impactul Inflației și Perspectivele de Viitor

Dana Radoveneanu, Head of Retail Agency la Cushman & Wakefield Echinox, subliniază că evoluția impresionantă a pieței cinematografice este cu atât mai remarcabilă având în vedere inflația record din 2023, care a erodat puterea de cumpărare a românilor. Cu toate acestea, se preconizează o îmbunătățire a situației, pe fondul scăderii inflației și al creșterii numărului de săli multiplex. Totuși, rămâne de văzut dacă aceste previziuni optimiste se vor materializa într-un context economic global incert.

Frecvența Vizitelor: Un Barometru al Pasiei pentru Filme

Orașele Brașov, București, Brăila, Cluj, Timiș, Iași și Constanța se disting prin frecvența ridicată a vizitelor la cinema, raportată la numărul de locuitori. Aceasta reflectă nu doar o preferință culturală, ci și o polarizare geografică a accesului la divertisment de calitate. În plus, rata de utilizare a infrastructurii cinematografice indică o utilizare eficientă în orașe precum Iași și Vrancea, în timp ce în București, cifrele sunt semnificativ mai scăzute.

Sursa: Mediafax

Copiii nevoiași din zona Dacia au primit tricouri.

0

Caritate sau Campanie de Imagine?

În inima Timișoarei, sub umbra crucilor aurite, preotul dr. Zaharia Pereș, protopop al Timișoarei, pare să fi descoperit rețeta perfectă pentru a păstra imaginea bisericii imaculată: caritatea. Cu o regularitate aproape suspectă, Parohia Dacia se transformă într-un mic centru de distribuție de bunuri, de la tricouri până la ghiozdane, sub pretextul ajutorării celor nevoiași. Recent, peste 120 de tricouri au fost împărțite copiilor sărmani, selectați cu grijă de asistentul social Luciana Pereș. Dar, oare această generozitate este pură sau are și alte motivații?

Un Spectacol de Binefacere Bine Regizat

Preotul Zaharia și echipa sa par să aibă un calendar bine pus la punct cu acțiuni de caritate sincronizate strategic cu sărbătorile religioase majore. De la ghete în decembrie la tricouri în iunie, totul este aranjat ca la carte. Aceste donații, deși necesare, par să servească drept momeală pentru a atrage și mai mulți enoriași, în special tineri, în sânul bisericii. Nu este de mirare că activitățile parohiei includ și cursuri de matematică sau întâlniri ale corului tinerilor. Totul sub acoperișul generozității, desigur.

Între Caritate și Manipulare

Pe cât de loabilă pare inițiativa la prima vedere, pe atât de multe întrebări ridică privind adevăratele intenții. Este oare caritatea un vehicul pentru prozelitism? Acțiunile repetate de caritate, deși ajută, par să aibă și un substrat de autopromovare și de consolidare a unei imagini publice impecabile pentru parohie. În acest teatru al binefacerii, copiii nevoiași devin personaje involuntare într-un spectacol unde compasiunea se împletește strâns cu interesele de imagine ale bisericii.

Concluzia: Un Zâmbet pentru Camera de Filmat

În timp ce tricourile și ghiozdanele sunt, fără îndoială, de ajutor, nu putem să nu ne întrebăm dacă aceste gesturi de caritate nu sunt, în realitate, doar părți ale unei campanii de PR bine uleiate. Caritatea ar trebui să fie discretă și sinceră, nu un spectacol public cu aplauze la scenă deschisă. Poate că este timpul ca biserica să regândească modul în care aceste acțiuni sunt percepute și să se asigure că scopul lor primordial rămâne ajutorul necondiționat, nu câștigul de imagine.

Sursa

Salam de Sibiu de la Bacău Agricola, lider pe piață.

0

Dominația Incontestabilă a Salamului de Sibiu pe Piața Românească

Într-o lume ideală, competiția pe piața alimentară ar fi un teren de joacă echitabil pentru toți jucătorii. Dar, haideți să fim sinceri, când vorbim despre salamul de Sibiu, scenariul este departe de a fi echilibrat. Grupul Agricola, un titan al industriei alimentare, și-a adjudecat aproape jumătate din piața acestui produs, cu o cotă de piață de 43%. Nu este de mirare că restul competitorilor pot doar să privească cu invidie și să speră la firimituri.

Strategia de Piață a Grupului Agricola: O Lege a Junglei?

Grupul Agricola nu se mulțumește doar să domine piața salamului de Sibiu, ci își propune să-și mențină poziția de lider absolut, cu o cotă de 42,7%. „Lucrăm în fiecare an pentru a avea o creștere sustenabilă,” spun reprezentanții grupului, dar ce înseamnă asta, de fapt? Oare nu este doar o frumoasă perdea de fum pentru a ascunde o strategie agresivă de acaparare a pieței, lăsând concurența să se zbată într-un ocean de imposibilități?

Impactul Asupra Producătorilor Mici: O Luptă Purtată cu Arme Diferite

În timp ce Agricola se laudă cu cifre impresionante, producătorii mai mici de salam de Sibiu luptă să supraviețuiască. Carmen Gavrilescu, președinta Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu, subliniază că salamul de Sibiu reprezintă doar 2% din piața de mezeluri în valoare, dar pentru unii, aceasta este întreaga lor lume. Este oare drept ca un gigant să controleze atât de mult, în timp ce micile afaceri familiale se luptă să-și păstreze tradițiile și să rămână relevante?

Inovație sau Monopolizare?

Grupul Agricola se mândrește cu inovațiile sale, dar cât de inovatoare sunt acestea când monopolizează piața? „În fiecare an lucrăm la produse noi, însă, statistic, rata de succes este undeva la 30%,” admit reprezentanții grupului. Este aceasta o strategie de a inunda piața cu produse noi, sperând că unele vor prinde, în timp ce micile afaceri nu își pot permite nici măcar să participe la această cursă?

Concluzie: Un Apel la Echitate și Diversitate în Industria Alimentară

În timp ce Grupul Agricola poate sărbători succesul său, este esențial să ne întrebăm la ce cost vine acesta. Piața ar trebui să fie un loc de diversitate și oportunitate egală, nu un câmp de bătălie dominat de un singur gladiator. Este timpul ca toți actorii din industria alimentară, mari și mici, să aibă o șansă echitabilă de a prospera.

Sursa

FOTO. Învățământul dual generează colaborări noi.

0

Teatrul Absurdului în Educație și Afaceri: Spectacolul Maxagro și USVT

Într-o lume ideală, parteneriatele dintre universități și companii private ar trebui să fie o simbioză perfectă între teorie și practică, un teren fertil pentru inovație și progres. Dar, haideți să fim sinceri, cât de adesea aceste colaborări sunt doar o mascaradă strălucitoare pentru interese obscure și promovare reciprocă? Să luăm exemplul recent al întâlnirii dintre USVT și gigantul agribusiness Maxagro, unde cuvintele „performanță” și „educație” au fost aruncate în aer ca confetti la o paradă.

Alexandra Zifceak, managerul grupului Maxagro, a vorbit despre cum compania lor, care se joacă în două curți mari – agricultură și construcții, vrea să investească în educație, cercetare și digitalizare. Performanță din 1993, zic ei. Dar ce înseamnă asta în realitate? Performanță în a umfla cifrele, sau performanță în a dezvolta cu adevărat competențe relevante pentru studenți?

Și nu rămâne aici. Rectorul USVT, prof.univ.dr. Cosmin Alin Popescu, a lăudat acest parteneriat ca fiind esențial pentru universitatea lor „antreprenorială”. Antreprenorială pentru cine? Pentru studenți sau pentru portofelele celor din conducere? Se vorbește despre beneficiile unui învățământ dual și despre internshipuri, dar cât de adânc se întinde această colaborare în realitatea practică a unui student care caută să învețe ceva util, nu doar să fie o rotiță într-un mecanism corporatist?

La această întâlnire strălucitoare, studenții au fost, de asemenea, menționați ca fiind „foarte bine informați și pregătiți”. Informați despre ce? Despre cum să navigheze într-un sistem în care educația se transformă încet într-o piață, unde diplomele sunt adesea mai puțin valoroase decât conexiunile pe care le faci? Sau pregătiți să devină mici piese într-un angrenaj economic care favorizează profitul în detrimentul inovației autentice și a dezvoltării personale?

Este timpul să ne întrebăm serios: aceste parteneriate sunt cu adevărat pentru binele studenților și al inovației educaționale, sau sunt doar un bal mascat, unde toți participanții poartă măști de zâmbete largi și promisiuni goale? În acest teatru al absurdului educațional și corporatist, cine aplaudă la final? Studenții sau corporațiile?

Sursa: https://www.tion.ro/stirile-judetului-timis/invatamantul-dual-genereaza-colaborari-noi-1885709/

Volkswagen investeşte cinci miliarde în parteneriat cu Rivian.

0

Colaborare de Miliarde între Giganți: Volkswagen și Rivian

Într-o mișcare care a zguduit piața auto, Volkswagen a anunțat o investiție colosală de până la 5 miliarde de dolari într-un parteneriat cu Rivian, start-up-ul american care a devenit un nume de referință în domeniul vehiculelor electrice. Această asociere nu este doar o simplă tranzacție financiară, ci o adevărată cursă contra cronometru pentru îmbunătățirea ofertei de vehicule electrice în fața titanilor industriei, precum Tesla și concurenții din China.

Software-ul, Piatra de Încercare

Problemele de livrare ale Cariad, dezvoltatorul de software intern al VW, au pus producătorul german într-o poziție delicată, întârziind lansarea mult așteptatelor modele noi. Prin acest nou parteneriat, Volkswagen speră să câștige „acces imediat” la tehnologia de vârf a Rivian, integrând software-ul acestora în vehiculele sale. Este oare aceasta soluția salvatoare sau doar un bandaj pe o rană care continuă să sângereze?

Investiția: O Mână de Ajutor sau un Cârlig de Salvare?

Investiția inițială de 2 miliarde de dolari în 2024, urmând să atingă până la 5 miliarde până în 2026, arată disperarea sau poate încrederea VW în acest parteneriat cu Rivian. Dar, să nu uităm că Rivian nu este străin de eșecuri în parteneriatele anterioare, renunțând la colaborările cu Ford și Mercedes-Benz. Este Volkswagen doar o altă încercare pentru Rivian de a-și stabiliza poziția pe piață sau este de data aceasta un parteneriat pe termen lung?

Pierderi Astronomice și Prețuri de Lux

Deși Rivian produce SUV-uri electrice premium, cu prețuri ce ating aproximativ 70.000 de dolari, compania a înregistrat pierderi de peste 1,4 miliarde de dolari în primul trimestru din 2024. Pierderea de peste 38.000 de dolari per vehicul ridică semne de întrebare serioase despre sustenabilitatea afacerii lor. Este acest parteneriat cu Volkswagen o ancoră de salvare sau un sac cu pietre pentru un naufragiu inevitabil?

Concluzie

Într-o lume ideală, parteneriatul dintre Volkswagen și Rivian ar putea redefini peisajul vehiculelor electrice, combinând inovația americană cu precizia germană. Totuși, realitatea pieței auto este brutală, iar drumul spre succes este pavat cu multe obstacole și incertitudini. Va reuși oare acest gigant al auto să navigheze prin apele tulburi ale tehnologiei electrice sau va fi doar o altă victimă a ambițiilor prea mari?

Sursa

Donatorul de sânge va primi 3 milioane lei.

0

Profitul pe Spatele Altruismului: O Ironie Financiară

Într-o lume ideală, donarea de sânge este un act de altruism pur, dar se pare că în realitate, chiar și cele mai nobile gesturi pot fi transformate în instrumente de profit. Recent, un donator de sânge a subscris titluri de stat Fidelis în valoare de 43 de milioane de lei, urmând să primească o dobândă de 3 milioane de lei. Acesta a ales tranșa specială pentru donatorii de sânge, care oferă o dobândă cu 1% mai mare decât tranșa clasică. Astfel, diferența de dobândă între cele două tranșe este de aproximativ 400.000 de lei, suficient pentru a cumpăra o garsonieră în centrul Bucureștiului. Ce mod ingenios de a răsplăti altruismul, nu?

Manipularea Generozității: Un Joc Financiar Bine Orchestrat

Pe hârtie, inițiativa pare să fie o frumoasă recompensă pentru cei care aleg să ajute altruist. Totuși, când privim mai atent, descoperim că această „recompensă” este mai degrabă un momeală pentru a atrage capital sub masca unei fapte bune. În timp ce unii ar putea argumenta că este o metodă eficientă de a încuraja donările de sânge, nu putem să nu ne întrebăm: unde se termină altruismul și unde începe exploatarea?

Un Paradis Fiscal Disguised în Acte de Caritate

Este interesant de observat cum, într-o lume în care profitul pare să domine, chiar și cele mai sacre acte de umanitate sunt transformate în oportunități de investiții cu randament ridicat. Donatorii de sânge, în loc să fie pur și simplu aplaudați pentru generozitatea lor, sunt acum și mai motivați să participe în aceste scheme financiare, primind în schimb beneficii monetare substanțiale. Oare aceasta este noua față a filantropiei, sau doar o altă metodă ingenioasă de a adăuga un strat de vopsea strălucitoare peste o structură de profit bine uleiată?

Concluzii: Altruism sau Investiție Strategică?

În final, rămâne de văzut dacă aceste inițiative financiare vor avea un impact real asupra ratelor de donare de sânge sau dacă vor servi doar ca un nou canal pentru cei în căutare de profit sub masca unor acțiuni caritabile. Ce este clar, totuși, este că într-o lume unde totul se vinde sau se cumpără, chiar și cele mai pure intenții pot fi transformate în instrumente de investiții. Astfel, donatorii de sânge se trezesc nu doar salvatori de vieți, ci și pioni într-un joc financiar care depășește granițele generozității umane.

Sursa

5 milioane de călătorii și 1,2 milioane de kilometri.

0

Teatru Urban: Tramvaiele Violet și Dansul Banilor Publici

Ah, Timișoara, orașul florilor, al revoluției și acum… al tramvaielor violet! Într-o epocă în care majoritatea orașelor se zbat în poluare și trafic infernal, Primăria Timișoara pare să picteze un tablou diferit, unul în nuanțe de violet. Proiectul „Înnoirea flotei de tramvaie” a fost o simfonie în trei acte, cu un final grandios: 23 de tramvaie noi, strălucind sub soarele bănățean. Dar, oare cât de strălucitoare este realitatea din spatele acestor cifre?

Un Spectacol Costisitor

În timp ce viceprimarul Ruben Lațcău se lăuda cu achizițiile, poate că a uitat să menționeze cât de greu cântăresc aceste tramvaie în buzunarele contribuabililor. Cu o finanțare de 75 de milioane de euro pentru mai multe vehicule, inclusiv aceste bijuterii violet, se pare că modernizarea are un preț piperat. Și să nu uităm de cea de-a treia etapă a proiectului, cu un buget de aproape 100 de milioane de lei. Asta în timp ce în alte sectoare, cum ar fi sănătatea sau educația, fondurile par să se evapore miraculos.

Performanță sau Praf în Ochi?

Constantin Cocheci, directorul general al Societății de Transport Public Timișoara, ne spune că din cele 23 de tramvaie, 18 sunt deja pe roți, în timp ce restul de cinci sunt… în reparații. Da, ați auzit bine, tramvaie noi-nouțe, dar deja în atelier. Aceste tramvaie au parcurs peste 1.200.000 km și au transportat peste cinci milioane de călători. Impresionant, nu? Sau poate doar o cortină de fum pentru a ascunde faptul că, în ciuda tehnologiei avansate, tramvaiele nu sunt imune la defecte.

Educație Violetă pentru Vatmani

Și nu putem să trecem cu vederea faptul că toți vatmanii au fost instruiți să conducă aceste tramvaie Bozankaya. Chiar și 14 cursanți se află în plin proces de învățare. Oare cât costă această „școală” de vatmani? Și mai important, aceste costuri suplimentare sunt justificate?

Un Pas Spre Viitor sau Un Salt în Necunoscut?

Proiectul, finanțat prin Regio – Programul Operațional Regional 2014-2020, promite reducerea emisiilor de carbon și promovarea mobilității urbane multimodale durabile. Pe hârtie, sună ca un vis utopic. În realitate, ne întrebăm cât de sustenabilă este această strategie, când tramvaiele se defectează înainte să apuce să „înverzească” orașul.

În concluzie, tramvaiele violet ale Timișoarei pot fi mai mult decât simple mijloace de transport. Sunt simboluri ale ambiției, dar și ale unor posibile derapaje financiare. Rămâne de văzut dacă această investiție va fi cu adevărat benefică pentru timișoreni sau doar o frumoasă pată de culoare pe un fond gri.

Sursa

Colterm se desființează. OMV ar putea investi în Tion.

0

Despărțirea Serviciilor de Termoficare la Timișoara: O Strategie sau Un Eșec Anunțat?

Într-o lume ideală, deciziile privind infrastructura critică a unui oraș ar trebui să fie transparente, eficiente și în interesul cetățeanului. Dar, oare trăim într-o lume ideală? Consilierii locali din Timișoara au aprobat recent înființarea unui nou serviciu public destinat transportului, distribuției și furnizării energiei termice. Acesta ar trebui să fie un pas înainte, nu-i așa? Ei bine, să nu ne grăbim cu aplauzele.

Fragmentarea Serviciilor: O Soluție sau Mai Multe Probleme?

Primarul Dominic Fritz pare să fie un magician al cuvintelor, prezentând fragmentarea serviciului de termoficare ca pe o necesitate pentru atragerea de noi tehnologii și investitori. Cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm: este aceasta o strategie bine gândită sau doar un act disperat în fața unei situații financiare precare? Fritz menționează negocieri avansate cu o firmă mare, dar detalii? Zero! Convenabil, nu?

Comparatii cu Alte Municipii: Oare De Ce Nu Facem ca Ei?

Consilierul local Radu Țoancă de la PSD ridică un punct valid, observând că alte municipalități, precum Constanța și București, merg pe un drum complet opus, fuzionând producția cu transportul și distribuția. De ce Timișoara alege să meargă împotriva curentului? Fritz răspunde evaziv, menționând problemele de subordonare instituțională din Constanța, dar oare aceasta este întreaga poveste sau doar vârful icebergului?

Viitorul Energiei Termice în Timișoara: O Promisiune sau Un Vis Frumos?

Primarul Fritz încheie cu o notă optimistă, susținând că există încredere în viabilitatea sistemului de termoficare și că despărțirea serviciilor este singura soluție. Totuși, cât de realist este acest optimism când vorbim de o firmă în insolvență care luptă să atragă investiții? Aici nu este vorba doar de o simplă reorganizare, ci de viitorul confortului termic al timișorenilor.

În concluzie, în timp ce primăria Timișoara pictează un tablou roz al viitorului termoficării, realitatea pare să fie mult mai nuanțată. Rămâne de văzut dacă această strategie va fi una de succes sau doar un capitol tumultuos în gestionarea resurselor critice ale orașului.

Sursa