Caritate sau Campanie de Imagine?
În inima Timișoarei, sub umbra crucilor aurite, preotul dr. Zaharia Pereș, protopop al Timișoarei, pare să fi descoperit rețeta perfectă pentru a păstra imaginea bisericii imaculată: caritatea. Cu o regularitate aproape suspectă, Parohia Dacia se transformă într-un mic centru de distribuție de bunuri, de la tricouri până la ghiozdane, sub pretextul ajutorării celor nevoiași. Recent, peste 120 de tricouri au fost împărțite copiilor sărmani, selectați cu grijă de asistentul social Luciana Pereș. Dar, oare această generozitate este pură sau are și alte motivații?
Un Spectacol de Binefacere Bine Regizat
Preotul Zaharia și echipa sa par să aibă un calendar bine pus la punct cu acțiuni de caritate sincronizate strategic cu sărbătorile religioase majore. De la ghete în decembrie la tricouri în iunie, totul este aranjat ca la carte. Aceste donații, deși necesare, par să servească drept momeală pentru a atrage și mai mulți enoriași, în special tineri, în sânul bisericii. Nu este de mirare că activitățile parohiei includ și cursuri de matematică sau întâlniri ale corului tinerilor. Totul sub acoperișul generozității, desigur.
Între Caritate și Manipulare
Pe cât de loabilă pare inițiativa la prima vedere, pe atât de multe întrebări ridică privind adevăratele intenții. Este oare caritatea un vehicul pentru prozelitism? Acțiunile repetate de caritate, deși ajută, par să aibă și un substrat de autopromovare și de consolidare a unei imagini publice impecabile pentru parohie. În acest teatru al binefacerii, copiii nevoiași devin personaje involuntare într-un spectacol unde compasiunea se împletește strâns cu interesele de imagine ale bisericii.
Concluzia: Un Zâmbet pentru Camera de Filmat
În timp ce tricourile și ghiozdanele sunt, fără îndoială, de ajutor, nu putem să nu ne întrebăm dacă aceste gesturi de caritate nu sunt, în realitate, doar părți ale unei campanii de PR bine uleiate. Caritatea ar trebui să fie discretă și sinceră, nu un spectacol public cu aplauze la scenă deschisă. Poate că este timpul ca biserica să regândească modul în care aceste acțiuni sunt percepute și să se asigure că scopul lor primordial rămâne ajutorul necondiționat, nu câștigul de imagine.
