O elită minusculă controlează averea lumii: Cine deține cu adevărat planeta
Un grup extrem de restrâns de indivizi, mai puțin numeros decât spectatorii unui meci de fotbal pe un stadion modern, deține o proporție covârșitoare din averea globală, conform celui mai recent raport al World Inequality Report. Această analiză, prezentată de Euronews, evidențiază un sistem economic care favorizează în mod evident cei foarte bogați, lăsând restul populației să se zbătă în sărăcie.
Raportul arată că aproximativ 60.000 dintre cei mai înstăriți oameni din lume controlează împreună resurse mai mari decât cele deținute de 3,9 miliarde de persoane, adică 0,001% din populația globală are o avere de trei ori mai mare decât cea a celei mai sărace jumătăți a lumii. Această concentrare extremă a bogăției ridică semne de întrebare cu privire la echitatea sistemului economic global.
În ciuda acestor acumulări impresionante, contribuția financiară a elitei la bugetele publice rămâne infimă. În timp ce profesioniști precum medicii, profesorii sau inginerii se confruntă cu impozite semnificative, miliardarii beneficiază de scutiri fiscale și de structuri offshore care le reduc drastic obligațiile fiscale. Această situație nu doar că afectează veniturile statelor, dar are și un impact devastator asupra finanțării educației, sănătății și măsurilor împotriva schimbărilor climatice.
Munca femeilor, încă subapreciată. Cine controlează veniturile?
Deși numărul mediu de ore lucrate a scăzut comparativ cu deceniile anterioare, femeile nu simt această reducere. Totalul muncii desfășurate de acestea, inclusiv activitățile de îngrijire neplătite, rămâne ridicat. La nivel global, femeile obțin doar o treime din veniturile provenite din muncă, iar egalitatea salarială este un deziderat încă neîndeplinit în nicio regiune a lumii. În anumite zone, precum Asia de Sud, Orientul Mijlociu și unele state africane, ponderea veniturilor câștigate de femei nu depășește 25%.
Pierderile economiilor sărace sunt un avantaj pentru cele bogate
Țările dezvoltate continuă să beneficieze de un avantaj financiar istoric, cunoscut sub denumirea de „privilegiu exorbitant”. Nu doar Statele Unite, ci și Europa și Japonia obțin constant venituri din plasamente externe, în timp ce statele sărace se confruntă cu dobânzi ridicate, rezerve cu randament scăzut și ieșiri de capital din economie. În unele cazuri, pierderile economiilor sărace depășesc bugetele naționale destinate sănătății.
Raportul concluzionează că actuala structură economică mondială menține diferențele dintre țări și indivizi, amintind, într-o formă modernă, de mecanismele economice ale epocii coloniale. Autorii subliniază că aceste realități nu sunt inevitabile, ci rezultatul deciziilor politice și instituționale, ceea ce ridică întrebarea: cât timp va mai tolera societatea această inegalitate crasă?
